mamalutoma

ia sa mai documentez eu cateva miracole, ca simt ca aveti nevoie. pai in primul rand, e miraculos smoothieul de mango cu banana si smochine proaspete, cu care am inceput obosita asta de zi. e bun si egiptul, uite, ca iti da fructe misto, la pret afordabil, ca sa ma exprim brexitist. apoi, miraculos a fost albastrul in care am pus un strop de verde si 4 stropi de alb, si-am incropit marea viselor, ca sa picteze copiii si sa nu se mai sature. apoi, in marea asta mediterano-impovizata, tot ei, copiii, au azvarlit niste pesti cu portocaliu, ca sa se cheme art project. si cand am copt cu ei o paine, tot miracol s-a numit, cu toata alergia mea la gluten cu tot. o profesoara nou aciuata, imi zambeste cu ochii, in fiecare dimineata, si asta imi da speranta inspre umanitate. am rugat-o sa-mi trieze copertele cartilor rupte in ultimii 10 ani, fiindca inima nu m-a lasat sa le arunc. am clasificat paginile rupte pentru decupaj, iar copertele rupte, pentru povesti imaginare. nimic nu se pierde.

despre cat a durut azi si pe unde, nu mai scriu, ca sa nu propag minusul sentimentosferic. stam in pozitiv, contorizand minunile mici, in ordinea in care le-a pastrat memoria sufletului. a fost minunat cum a gasit toma 2 fructe de mango cazute din copac si mi le-a daruit pentru un smoothie bogat, maine dimineata. si a mai fost minunat cum i-a zis el din taxi unui baiat care facea autostopul: baaai, ce credeai tu, ca intri in acelasi taxi cu noi? aici pe bancheta, langa mine si mami, e loc numa de tati. si pac, a inchis el cercul probabilitatilor, ca sa fie clar! a fost minunat cum mi-a facut bucatareasa de la gradinita cartofi prajiti, iar eu i-am pupat obrazul fin de femeie obosita. prietena mea italianca, mi-a scurtat niste pantaloni vaporosi, la masina ei de cusut, si trec si acest detaliu de semi-fashion la minuni, fiindca prea calcam pe pantalonii aia de imi batea mamaia obrazu, ca nu stiu si io sa umblu regulata. imi place de o fetita de la gradinita. are un mod atat de sof

n-am tv. am pe facebook vreo 800 de prieteni, dintre care jumatate sunt romani, care traiesc sau nu in romania, iar cealalta jumatate sunt natii fel de fel, cu care m-am intamplat in drumurile mele prin lume sau ei m-au intamplat in drumurile lor. nu consum presa. aflu revolutii, lovituri de stat, prabusiri de avioane, reforme, numiri, demisii, de pe net si veridic acuratetea faptelor, in functie de emotia din statusurile prietenilor care traiesc unde s-a protestat/ s-a simtit/ s-a murit. azi am auzit o incaierare pe strada. am ignorat-o o vreme, apoi strigatele s-au intensificat. m-am dus la geam si-am vazut 2 tabere de baieti de cartier, inarmati cu tevi. cativa dintre ei aveau tricourile manjite cu vopsea rosie. parea sange, dar am inteles din jovialitatea corpurilor, ca nu doare nimic, deci nu era sange. cativa baietei timizi spargeau strategic placi de gresie, decorand cu cioburi campul de lupta. o tabara se facea ca ameninta, iar vopsitii in rosu la ficat se indepartau mimand

o mama intra in gradinita fumegand. copilul ei poarta alte haine decat cele cu care l-a lasat de dimineata. ziua de azi s-a chemat water fun, fiindca niste piscine gonflabile s-au instalat in spatele gradinitei, iar 60 de copii intre 0 si 10 ani s-au balacit pe rand sau impreuna, pana i-a rapus foamea. m-am introdus si eu in piscina, cu haine cu tot, ca asa au cerut chicotelile, nebunia, clipa. apoi m-am zvantat sub bucuria lor si m-am intors in birou, la telefoane, incasari, planificari, evaluari pe fuga. am oprit aerele conditionate, ca sa se usuce in tihna toate buclele, iar pielea zbarcita de pe degetele sa se intinda la loc. mis corina, io m-am saturat de atata ineficienta, imi striga mama ajunsa la limita suportabilului- directoare peste 5 sucursale de banca. dupa ce ma jigneste aprig, lacrimile ii dau de draci, poate fiindca raman calma sub ploaia de ofense. ma intreaba ce as face eu daca copilul meu s-ar prezenta in alte haine la final de zi. trag aer in piept si raspund

intr-o cafenea ruseasca pe plaja viselor egiptene, am gasit o fetita de 9 ani, senina si stapana pe ea, care vorbea o engleza mai buna ca a mea, la o ora 9 din noapte. am intrebat-o ce origini au parintii ei si am primit peste obraz, ca o palma, raspunsul ca mama ei, o sudafricanca frumoasa, a parasit-o de mult, ca sa n-o mai caute niciodata. la ce scoala mergi? i am homeschooling myself, mi-a raspuns ea cu talpile goale infipte in nisipul noptii. apoi am jucat un sotron egiptean la care toma era semi-bun, eu eram coplesita, iar ea era experta. am intrebat-o ce iubeste ea pe lumea asa si mi-a raspuns ca: marea, stelele si inca ceva ce nu-mi mai amintesc acum. apoi mi-a intors intrebarea, ca intr-un joc pe care ea il joaca cu viata de mult. cred ca i-am raspuns ca iubesc copiii si iarba si gatitul si cainele care doarme langa noi.. si cainele s-a cracanat cu picioarele in sus. de unde stia el ca eu l-am cuprins in confesiune? baai azor! in fiecare dimineata petrecuta in buza pla