mamalutoma

mi-era dor să mai scriu de-ale inimii. desigur că ajunsă acasă mă iau, vorba lu tatalutoma, hai si alutao, cu popularitatea si incep să mai filtrez detaliile. de ex nu prea mai pot să ies nespălată pe cap din casă cum făceam la tutancamon pe tarla. aci te-a ochit a lu cutare a lu cutare, îți bate obrazu pe live-u tau pe facebook. Hei, te-am văzut la second hand. Da, de acolo îmi iau eu haine pre-loved. Erați toti 4, ca in pozele de pe net. Ce frumoși sunteți. Ei, mulțumim, încercăm să rămânem și noi deschiși la inimă, alte secrete ale greului purtat senin nu sunt. Altfel, facem vinul, culegem perele, uscăm nucile, suflăm mucii, bem ceaiuri, mâncăm usturoi. Tao are 4 dinți cu care râde zi- lumină -semn că toate au timp să renască. Pe Toma au început sa-l doară primii 2 de jos, iar eu am zis: uau, i'm not prepared for this. Cum așa? s-a amuzat Toma. pai uite asa, asta a fost frica supremă a copilăriei mele: căderea dinților. I don't have this fear. i m prepared, mi-a reconf

Cum consumam eu cu Toma aseară emoțiile de dinaintea primei zile de grădiniță în limba română, frunzărind cartea cu Apolodor am parcurs harta lumii și am constatat că în cei 5 ani de Egipt a schimbat 6 grădinițe și are deja prieteni pe viață din Elveția, Italia, America, Serbia, Spania, Japonia, Malaezia, Germania, Irlanda, Canada, Arabia Saudită și Egipt desigur. Plus câteva profesoare din Australia, Portugalia, Liban, Rusia, Danemarca, Finlanda, Algeria. Era aproape ireal câtă georgrafie a străbătut inima și câte zâmbete a stârnit chiar și numai menționarea numelor atâtor oameni dragi. Hai, mă Toma, că nu poate să fie foarte greu mâine. Și n-a fost. Și-a făcut un prieten, Luca, cu care a povestit despre viață și pe care l-a învățat cum se spune la pisica în engleză. I-am promis un cuvânt pe zi, mi-a spus. I-a plăcut ceaiul de dimineață și s-a delectat cu el declarându-mi că probabil e îndulcit cu zahăr și să încerc sa fac pace cu gândul. Am făcut. La masă și-a dat seama că poate

Ziua se trece la grele, dar minunate. Extrag din ea 2 întâmplări care mi-au umplut sufletul deși alte vreo zece ar mai merita menționate dacă nu m-ar chema perna spre lumea viselor. Și ca să rămân în zona viselor punctez reluarea colaborării cu o grădiniță dragă de care m-au despărțit 7 ani de Egipt, dar de care sufletul nu s-a rupt niciodată. Merg săptămânal să gătesc cu copiii de acolo, să le arăt ce frumos au crescut legumele și fructele in gradina de la Pucioasa și să ne bucurăm de viață, că de fapt de-asta ne reunim. Îi iau cu mine si pe Toma si Tao că așa știu eu să umblu prin viață- cu ei ciorchine. O doamnă cu cățel în lesă m-a abordat: să vă trăiască, iar eu i-am mulțumit. I-a zis lui toma ca e un băiat tare draguț, el a multumit, apoi dânsa a glumit în engleză despre cum eu trebuie să fiu sora copiilor la cât de tinerică par. Toma a zis: she's my mum. No way, a insistat doamna cu cățelul. She's your sister. I should look older to have such a sister, a apăsat toma,

Tanti Jeni trăiește cu ușa deschisă. E vecina de palier a fratelui meu și fac schimb de ciorbe calde de câteva ori pe lună. Are 90 ani, auz slab, dicție bună și inima pe buze, cum vreau să cred c-o să îmbătrânesc și eu. Acum ceva vreme i s-a ars televizorul și a putut să plângă pentru asta, dar Radu i-a luat unul semi nou de pe olx si inima ei s-a mutat iar pe buze. Ieri m-a poftit la ea în viață. A zis: ce mâncăm noi azi? Pai ciorbă de roșii și iahnie de fasole boabe ca abia le-a oprit Mamaia Jeni focu. Am refuzat doar pentru că ne propusesem să gătim, așa ca la ea am servit doar aperitivul: spirit de om frumos peste care timpul trece cu ne-apasare. Când au fost gata pastele noastre, Radu i-a dus o portie, iar ea a zis: aa, astea merg cu un vinișor d-ala bun de-al tău.