Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2019

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar

minuni fără titlu

Am multe minuni despre ziua de azi. M-ar ajuta o postare live, nu una în care tastez, dar lăsăm vlogul pe mai încolo și narăm clasic în seara asta. Erau minunate două băbuțe povestind pe o bancă sub soare despre diverse. Și un băiat de clasa Ia care o place pe Antonia de la a IVa și se rușinează când îmi vorbește despre ea. Povestea e de fapt cum eu am încercat să identific pe la toate clasele de ciclu primar cu care lucrez, vibrez, mă hlizesc o gagicuță Antonia pe care el o desenase la ora de engleză. Azi am zis: în ce clasă e Antonia care îți place ție? A 4a a răspuns el surprins că încă îmi mai pasă. Ooo și eu o căutam in toate Antoniile de la pregătitoare. My bad. Și a fost minunată o fetiță cu obrajii rumeni ca ai lui Moș Crăciun. Mi-a spus că stă la bloc și a desenat toate apartamentele, iar la fereastra ei a pus multe inimioare. În fine, multe râsete sincere, compatibilități luate câte două sau câte 3. O poveste cu 3 melci mutați dintr-un parc din Cairo într-un apartament

Beauty is everywhere

Mi-e dor uneori să înseilez povești pe blog, nu postări fugitive pe Facebook, dar viața vrea tot mai repede și uite că mă dau cu ea că eu sunt plină de viu. Dar azi profit de somnul moale al copiilor și punctez minunile pe care altfel le-aș fi înghesuit într-un status accesibil maselor, dar ce mă tot justific? Toma și-a atins azi pentru prima dată barba în copci la 10 zile de la cusătură. Și cum își iubea el barba în drum spre vindecare, m-am emoționat și l-am pupat pe frunte. M-am gândit: uau, am pupat atâția copii pe cap în ultima vreme că am uitat să-l pup pe primul meu născut, minunea care mă învață cum să mă uit la lucruri prin lucruri. Și cum oftam eu pupându-l, Tao- a doua minune a lumii pe care o luminez și eu cum pot zi de zi, mi-a pupat genunchiul. M-a simțit vulnerabilă și m-a întărit. Thank you, Tao, am spus. Toma- un pic gelos a zis: Tao, hug Toma! Iar Tao a clarificat: Tao hug mami. Of. Le-am uns barba, respectiv nasul cu crema cicatrizantă de care sunt mândră, le-am d

dimineață de toamnă cu emoții grămadă

Tao a adormit în cărucior într-o rână, scriu eu iar dicționarul telefonului nu cunoaște cuvântul rână, vai de evoluția noastră lingvistică. Pun fasolea la încălzit. Așez emoțiile dimineții in sertarele sinelui și zâmbesc. La magazinul de lângă parc am găsit o alternativă de bun simț la biscuiții oreo, respectiv ceva cu quinoa și gincobiloba, probiotice și conștiință, zic hai mă că le mai pasă și altora. Toma își lua avânt cu bicicleta când eu am strigat  i love you! si mi-a stat inima. Era prima oară când nu primeam: I love you, too. Rămăsese iubirea mică de copilul meu gata de școală. Mânca toamna din mine ca din prepelița lui Brătescu Voinești. Atunci n-am plâns, dar plâng acum, scurt, gata. I-am zis: I told you I love you. I didn't hear you, a răspuns el zâmbind. I was too proud on my bicycle. Mi-am așezat inima la loc pe bucățele în puzzle ul ăsta de mamă cool și am salutat doamnele care dădeau cu mătura la locul de joacă. Aoleu, dar cu puii ăștia de pisică 2 la suta de g

cine zice aia e

Mă îmbrac exclusiv de la second hand. E porția mea de sustenibil adusă planetei. Nu consum medicamente, nici parfum. Îmi prepar singură produsele de îngrijire. Respect, studiez, culeg, beau buruieni în fiecare zi. Am același număr de kg ca în clasa a 9a. Am o relație deschisă cu copiii mei, nu îi mint, nu mă sacrific, creștem împreună. Complimentez fără rezerve oamenii cu care mă intersectez. Meditez când apuc și propag liniștea minții ca formă primară de sănătate. Îmi umblu inima la vedere, îmi admit greșelile pe care le conștientizez, iar la celelalte aplec urechea atunci când mi se aduc în prim plan. Scriu mai mult decât citesc, dar sper să balansez și aspectul asta când mai cresc copiii un pic. Plâng când simt și sunt mândră că pot. Adun poveștile oamenilor care aleg să mi se deschidă și le mulțumesc pentru încredere. Detectez mârlăniile fine sau groase și le amendez rapid. Îmi aliniez nevoile la abilități și îmbrățișez necunoscutul cu o curiozitate lucidă. Iar exer

Pa, București!

m-am trezit înaintea copiilor mei și am mulțumit universului pentru răgazul ăsta nesperat. Am respirat, mi-am răsucit durerea gâtului de câteva ori și am încercat 3  exerciții pe care mi le mai aminteam de la tai chi ul de ieri. Am înțeles ce mi se revelase și nu avusesem timp să așez în sertarul creșterii sinelui. Din congelatorul lu frati-mio doldora de pachețele cu fructe pentru smoothie-uri mi-am scos câteva cuburi de mango, papaya, sfeclă roșie și un pumn de fragi, zmeură și coacăze. M-am răsfățat. Probabil singurul frate din lume cu tort fără gluten și fructe, și verdețuri congelate pentru smoothie-uri pe loc. Mi-a plăcut și lenjeria lui albastră cu inimioare combinată cu un print damasc gri, am zis: uite, domne, o combinație șic. Am mai apreciat și că fratele ăsta mișto pe care îl am a consumat toată literatura motivațională a lumii și a trecut în sfârșit la beletristică, deci pot să-mi aleg de la el din bibliotecă fel de fel. Am pus mâna pe Milan kundera și nu mi-a părut ră

Te iubesc, băi Romania!

Mi-am inceput ziua la 6 când soarele și luna încă își predau gestiunea. Mi-am băut cafeaua în grădină verificându-mi buruienile și avocado-ul din solar. Pe la 7 dădeam deja mâncarea de prânz la cuptor și roboteam un smoothie semi-verde pentru mine și Tao, fiindcă pe Toma îl fericești cu o felie de pâine prăjită cu miere, nu cu o frunză de țelină aruncată in blender. La radio se făcea rezumatul zilei de 10 august 2018 și am plâns. Am fost mândră de plânsul meu de țară și mi-am făurit un optimism creativ cu el. La ora de engleză care a urmat le-am povestit copiilor despre dreptul la protest, despre importanța awareness-ului și despre cum generația părinților lor a început să scrie o istorie pe care ei o vor duce mai departe cu puterea trezirii. Te iubesc, băi Romania, și am încredere! Copiii tăi îmi arată în fiecare zi ce frumoasă aproape ai uitat că ești!

cadouri handmade, parenting liber și super-puteri

Am cules azi un spanac sălbatic și l-am strecurat în smoothie-urile zilei că e bogat în fier. Mi-am notat și toate buruienile pe care le consum că poate mi se rătăcesc gândurile într-o zi. Pe Tao l-am lăsat despuiat să investigheze murele care s-au copt, să spele cartofii scoși din cuib și să studieze o lăcustă. Assisted learning să zicem că am aplicat, în sensul că el face ce vrea, iar eu pudrez cu încredere sau cu explicații la nevoie. Lumea numește parentingul meu drept indolență, dar dacă ne-am supăra repede ar trece viața pe lângă noi, iar eu vreau să treacă prin noi. E o chestiune de poziționare. Am dăruit un buchet din toate florile pe care le-am găsit în grădina de zarzavat. Lobodă uscată, iarbă roșie, trandafiri.. e incredibil ce de minuni se pot face cu mâna ta când te deschizi împrejurului. Pentru gâtul iritat mi-am făcut o infuzie de mentă proaspătă. Am inhalat-o, am făcut o gargară cu fiertura și m-am simțit puternică în alegerile mele naturiste. Am cântărit câtev

mamalutoma, mamalutao, zeița Hathor și alte câteva dive la un loc

îmi iau notițe dintr-un curs on-line de shamanism egiptean. taică-mio dacă m-ar vedea cum închid ochii și mă conectez la zeița bucuriei ar zice: te-a prostit telefonu ăla. Toma încă doarme, Tao dărâmă casa cât inhalez eu înțelepciune, o amestec cu iubire și o expir dând-o lumii pe Facebook, pierzând vremea cum ar zice scepticii casei. Tao cere lapte. Am luat deja niște secrete de la cursul ăsta că, uite, nu mă mai supăr. Îi dau tot laptele pe care îl am. Mă conectez la copilul meu că n-o mai dura mult iar conexiunea laptelui nu se mai întoarce. A avut-o și Toma si, uite, a rămas în el deși pare c-a uitat-o. O judecă și o respectă deopotrivă în timp ce așteaptă să-mi fac timp și pentru cerealele lui cu lapte de ne-mamă. Tao mă mângâie în timp ce suge. Secundele sunt ale noastre. Nu-l mai grăbesc. Termină de băut. Vreau să îl pup și nu mă lasă. Ăsta e el. Ne bucură primind. El nu dă. Sau dă, dar nu când vrei tu să primești. Alege el, mereu. Toma e un giver, Tao e un taker. Iar eu am

un smoothie, 2 finale și o promisiune

Am cam lăsat blogul în urmă și mă scuz față de gagicile care mă savurau la cafea, dar m-am luat cu cosmeticele astea cu buruieni magice în ele și am reorientat un pic atenția lirismului. Iubesc viața la fel și o s-o prețuiesc în orice formă de scris care o să mă viziteze între alăptări, ateliere cu copii, săpunuri cu tărâțe și creme cu salvie. Am urmărit finalele la tenis ieri și azi. Simona m-a făcut să explodez de românism iar de Djokovic mi-a plăcut când a zis că a fost un meci super strâns, dar din nefericire la un moment dat cineva pierde iar omul care a pierdut a trebuit să fie Federer. Și cum își făcea el cupe din hârtie cand era mic și-și închipuia victoria. E de plâns minunea asta. Iubesc body language ul lui Federer și m-a apăsat înghețul de pe fața lui când a pierdut. A fost cel mai mult t.v. consumat de mine în ultimii 10 ani. Am ieșit pe întuneric din casă cât să salut luna plină și să îmi iau florile de câmp lăsate la uscat în curte peste zi. Și afară-ul mirosea ca la

acasa inimii

Azi ne-am dus pe o pajiște să ne umplem inimile. Toma a mâncat zarzăre, Tao a dormit cel mai dulce somn la umbră de soc sălbatic, eu am meditat în mijlocul salviei, iar omul cu care îmi împart revelațiile a făcut planul unei vieții curate, mai aproape de sălbăticie, mai departe de constrângeri. Și cum mâncam noi niște sandwich uri Toma a zis: It's like having a picnic but at home, in sensul că în mijlocul naturii ne simțeam toți acasă. Și mi-am zis: nu contează ce vise, griji, intenții avem fiecare în parte, dacă inimile noastre reușesc să se încarce în sânul naturii, atunci suntem salvați. Sunt atâtea feluri de iubire, Toma, dar uite, iubirea pentru iarbă și apă și păsări și zarzăre ne aparține, ne apropie. Uite cimbrul ăsta cum a umplut el singur pajiștea. Fiecare din noi și-a ales câte un miros: Toma floare de săpunariță, tacso frunze de nuc iar eu niște oregano rar ca timpul cu adevărat liber. Am deschis o bere: țsss, am citit despre câteva plante, m-am bucurat că trăiesc

Viața e roz

Am instalat piscina de 2 pe 2 în curte, Toma a umplut-o cu apă, Tao a cules toate coacăzele la care a ajuns. Mi-am pus un pahar de vin în ciuda orei timpurii, găinile m-au chemat pentru 3 ouă, pe cer survolau 5 drone militare. Tao a zis: hecope, hecope, adică helicopter și eu am oftat. Nimic nu e sigur, Tao. Lumea are războaie de dus, noi suntem lângă Rusia iar dronele sunt americane, înțelegi? Sau poate și eu sunt naivă, am pierdut pulsul războaielor de când ne-am întors din Cairo. Toma ne-a adus zmeură și am dezbătut câteva concepte grele, apoi am rupt în silabe câteva cuvinte, el s-a priceput, eu m-am relaxat. Fă rai din ce ai, îmi spuneam in verile caniculare ale Egiptului. Îmi spun la fel și azi cu picioarele în piscina de sub gutui, cu petale de trandafir plutind în apă, cu Tao zicând pic adică pink. Viața e roz adică!

Couscous, radio cultural, minuni și lacrimi

Fierb un couscous cu vin alb si conopidă. Ascult conversații elegante la radio cultural, aflu cărți, ma încarc, îmi iau câteva notițe. Beau o cafea buna și culeg de pe pantaloni o furnică. Tao doarme, iar eu mulțumesc universului pentru eforturile energetice pe care le desfășoară să--mi adoarmă sugarul. Toma rezolvă niște ecuații, citește câteva propoziții confectionate de mine între 5 vase spălate si 3 maldare de haine mutate de colo fix dincolo. Livrez in italia o comandă generoasă de cosmetice cu suflet către o ambasadoare a plamadelilor mele spontane printre româncuțele de pe lângă Veneția. Mi-or ajunge anti-age-urile pe obrajii rumeni de dor și mi s-o umple iar sufletul de sens. Lanul de lucernă îmi rade de dincolo de geam. Ieri la locul de joacă am cunoscut un băiețel de 7 ani jumate fluent în engleză. E dintr-un sat vecin, parintii nu stiu nicio boabă de engleză, iar doamna de engleză de la școală ii zice să mai tacă. Mi s-a părut fascinant cum raspundea în timp real, intr-o

unde încep aripile

Am fost invitată să scriu despre auto diversificare  și o fac cu drag pentru că eu cred în aripi, în libertatea responsabilă că forma supremă de parenting . Am încercat cu ambii copii să aplic o diversificare atent- relaxată, în sensul că am dus alăptatul la cerere până spre vârsta de 2 ani și am introdus solidele intr-o ordine bazată pe regulile mele de nutriție, dar și pe preferințele pe care copiii le manifestau de la o etapă la alta. Am locuit în Egipt, iar varietatea de fructe și legume pe tot parcursul anului e extrem de generoasă, astfel că mesele copiilor erau pline de banane locale, mango, cartof dulce, coriandru, țelină.  E drept că eu decideam ce le puneam la dispoziție, dar îmi plăcea să văd încotro merg alegerile lor. Cred cu tărie că de foarte devreme copiii au nevoie de opțiuni, au nevoie de susținerea inițiativelor pentru o devenire autentică. Sigur că modelăm, ghidăm, trasăm direcții, dar n-avem voie să ne blocăm în credințe personale împotriva gusturilor, cant

Pădureanca

Până la 12 facusem un tuci de orez, o oală de săpun cu lucernă, 2 ședințe de engleză- una on-line si una offline, alaptasem copilul de 4 ori. M-am dus sa preiau preșcolarul din universul Waldorf catre care intorc recunoștință cu fapta si cu gândul în fiecare zi.  Ne-am oprit pe drum de 5 ori, cat sa identific eu câteva plante cu aplicatia botanică, sa culeg niste menta creata dintre blocuri, să-și dea Toma ochii peste cap în timp ce-mi oferea un buchet de papadie si cat sa vorbească Tao cu 2 câini. Am ajuns acasa și-am pus plantele la fiert. Am stat deasupra infuziei cât sa inhalez vaporii de menta, am băut o doză, iar restul de fiertură am saponificat-o ca sa știu o treabă. Si m-am gandit ca nothing can stop me now, mă! Sunt obosită, sigur că sunt, dar cine nu e? Onești sau nu, conștiincioși sau pe șustache, ne răpun zilele pe toți. Și atunci pariez și eu pe natural. Pe toate ierburile care răsar. Îmi joc toate cartile pe buruieni magice. Pădureanca să mă strigați ca altfel

Branding la firul ierbii

marchez doar minunile zilei ca uneori sunt prea obosită pentru efectuarea de lirisme. azi la ședința privată de engleză i-am lăsat pe băieți să coloreze în scop terapeutic si am conversat liber. Am punctat cateva reguli de pronuntie, niste glume de gimnaziu, aspecte de comportament. Ei au zis: cu dvs e mereu ca la scoala altfel, iar eu m-am bucurat. La Toma in clasa un baietel a zis: doamna de engleză e frumoasă, iar eu am pus-o pe bretonul înșurubat într-o coafura de fainareasa renascentista si iar m-am emotionat. Toma mi-a cules papadie dintre blocuri iar eu am fiert-o și-am plamadit o crema de leac. Am fiert cu ea si o mână de lucernă și apoi i-am presat negii lu Toma cu ierburile calde. A zis: hai mă mami cu invențiile tale! 2 paharele le-am băut pentru drenaj limfatic iar restul de fiertură l-am dat pielii să-l bea la dus. Am trecut si pe la zambile prin gradina si le-am etichetat pentru un pic de branding la firul ierbii. Îmi place cum trăiesc!

Dimineți domestice și inevitabilități

zi începută la 6:30 cu nevoia lui Tao de a deschide toate ușile casei, tras tot de pe mese, mușcat din dimineață cu toată pofta lui de 1 an si 4 luni de viață. omletă, ceai, cafea, trimis copilul mare la grădiniță, pus orezul cu legume pe foc la 7:30. Spalat o mașină de rufe, fiert o oala de sapun cu ovaz, coaja de mandarine si carbune activ. Plămădit si niste pasta de dinti dacă tot am deschis borcanul cu cărbune. Tao mi-a stat agațat de picior ca un pui de maimuta, deci am umblat asa prin bucatarie cu atasament. I-am facut un smoothie de banană cu mure si catina din congelator si l-am depus in pătuț cat sa etichetez si eu pasta de dinți și să dau sapunul la răcit. Se facuse vreo 10 numai, iar eu parca incepusem ziua alaltaieri. A apucat sa se dea și cu capul de un colț de mobila cat sa întrebe tacso: aoleu, de unde cucuiul asta? Ei, din viață. Doar un pic s-a lovit. Toma: da mami, numai ca ce înseamnă pentru tine 'doar', pentru tati e o catastrofă. Ei, Toma, te-ai pri

workshop cu lapte

Încep ziua cu 5 ateliere de engleză la grădiniță. Rain rain, go away.. râdem, glumim, suflăm nasuri, împărtășim nimicuri cu ditamai sensul. Citesc o poveste, alăptez copilul, dansăm, ei urlă de bucurie, o fetita le face semn să urle mai în șoaptă ca adormit bebelușu lu doamna. Vin acasă, inima e plină deja iar ploaia nici nu s-a oprit. Arunc într-o geanta 4 printuri din blog si o mână de cosmetice cu suflet pentru un atelier femeiesc joi la București. În altă geanta arunc 10 scutece, 2 schimburi de haine si notitele pentru emisiunea de mâine în care abia aștept să dezbat educatia pentru fericire. Îmi iau copiii si traistele si merg la trenul de 4 fara 10. Sa le pui fesuri, mai mama, ca ploua, se ingrijoreaza maica-mea, dar ploaia e semn bun, ii raspund si o intind la gara. Tatal copiilor îmi scrie ca a aterizat, după turbulente zdravene. Eu zic: am incredere în tine. In ce sens? Întreabă el. În sensul că nu te-ai speriat. Si-i trimit o poza de la atelierul de dimineață. Oo, workshop

administrarea finanțelor

Ung călcâiele febrile ale lui Tao cu ulei de măsline în care am zdrobit un catel de usturoi și-am picurat un complex antimicrobian. Știe febra ce face, iar eu nu-mi dau timp să mă îngrijorez. Primesc o comandă de cosmetice si îmi adun gandurile, emoțiile, ingredientele. Toma insistă să plamadească si el. Îi dau o ceșcuță in care își amesteca la masa lui un pic de sampon făcut de mine cu o linguriță de bicarbonat si un pumn de condimente de spaghete, 2 stropi de ulei de strugure și niște zeama de portocală. Bravo, Toma, sunt mândră de tine. Acum gata cu bălăceala ca am treabă. Why are you always so stressed about the cosmetics, mami? Because I send to people some tiny containers that need to be very well prepared and carefully packed to not disappoint them. Mamaie, vrei sa cumperi cosmetice făcute de mine? Hai ma Toma că iau. Cât costa? Cât vrei sa dai, 1leu de exemplu. Ok. Ia un leu. Ce mi-ai vândut? Pai e ce vrei tu sa fie, dar eu i-aș zice mai mult șampon. Mamaia curăță flor

Lună plină și oboseli cu sens

mi-am pus o perna electrica in ceafă sa-mi treacă junghiul cu care m-am trezit ieri dimineață și-mi adun gândurile zilei intr-un buchet proaspăt demn de toată luna asta plină la care nici nu ma uit de teama copleșelii. M-am bucurat azi cu plâns pe dinăuntru de cosmeticele pe care le-am conceput, de ganduri de la suflete din univers care au ajuns să le incerce. M-am bucurat și de câteva îmbrățișări esențiale, de râsul lui Tao cand s-a urcat pe o scară să se poată uita în curte la gaini. M-am bucurat si ca Toma s-a spalat pe dinti cu pasta mea cu cărbune si a zis: uau, îmi place. Tatalutoma, nu că pentru Tao aș avea alt tată, dar asa i-a ramas numele lu omu ăsta cu care m-am asternut eu la viață, a avut si el o zi foarte buna si uite ca s-a propagat si energia lui in aer si am gustat toți cate o bucățică. Mă culc istovită de-atata emotie bună, hai c-a  fost de treabă luna asta ca o mămăligă. Închid clasorul emoțiilor, scot perna electrica de la ceafă și îmi trag pleoapele ca o cortină

Din bătătura vibrantă a sinelui meu

Beau un ceai de ghimbir pentru nevocea mea de ieri. Compun o poezie pentru Toma că are și el nevoie la grădiniță la carnavalul meseriilor. Tao doarme cu o figurină peppa pig în palme, uite ca s-a făcut si el mare, are molar nou si isi gestionează o cincime de nevoi singur. Mă doare capul. Dar e plin de ghiocei în gradina si de sarcini duse la bun sfârșit în prima parte a zilei că nu mă mai vait. Strang 50 de rufe, mai bag vreo 23 la spălat, tușesc în rastimpuri, s-a răcit și ghimbirul, il răstorn in ibric si-i mai dau o șansă. Si uite cum documentez o rutina domestica, cu satisfacții mici în univers, dar necesare în batatura vibranta a sinelui meu mereu cu treaba.

cea mai frumoasă întrebare din lume

M-a întrebat Toma înainte de culcare un  lucru care m-a revelat, bulversat, înmuiat și ce verbe de surpriză absolută or mai exista in dicționarul emoțiilor. Conversația a decurs în engleză, dar eu aici o reproduc in română că nu e cazul să mă dau mare cu engleza familiei ci vreau doar să propag minunea pe care am trăit-o. A zis el asa: Mami, vreau să știu daca ție iți pasă de toți copiii nenascuti, semințe plutind în univers pe lângă lumea pe care o știm noi. Uau Toma, ce intrebare frumoasă, poate cea mai frumoasă pe care mi-a pus-o cineva vreodată. Mi s-au dilatat ochii incercand să cuprindă starea de constientizare, dar si un plans neplâns. Mie îmi place viata toata, Toma, cu oamenii din ea. Cu unii ne potrivim mai bine, cu alții nu ne-am dat poate timp sa aprofundam, dar da, iubesc și toată viața nenăscută plutind pe lângă lumea știută, să se nască cine stie când. Of, mulțumesc! Apoi el a zis: nu stim ce fețe au, fiindca nu au inca, dar eu îi plac oriunde ar fi. Si am vrut m

femeia, băi, femeia!

Mi-am acoperit sapunurile cu o folie si las gerul să le închege până dimineață când o să merg într-un suflet să le verific. Sapunuri din ulei de turte de măsline ninse tihnit la început de februarie. Așa o sa scriu pe etichete. Copiii sareau în pat când eu mi-as fi dorit să-mi așez intr-o agendă cu motive florale gândurile, rețetele, comenzile, ideile. Telefonul mă instiinta că începe o conferință de meditație on line cu o gagică de pe o insulă tropicală și zic taci ca ma conectez, pe toată gălăgia din casă dacă nu mă conectez. Tao se dădea cu capul de perete, Toma mă asigura că nu e el de vina, iar eu mă detasam cu ochii la ei iar cu ochiul dintre ochi la crestina asta de pe insula. Si cică ea să mă duc într-un colt liniștit, stai p-aci, si sa închid telefonul dacă pot, pai cum pisi sa-l închid dacă io cu el ma uit la tine? Si cică sa respir adanc, am respirat, si sa ma rup de tot ce nu pot sa controlez, corect, si sa îmi amintesc ca sunt plina de forta creativa. Hai că stiam, ca dac

Cu viteza inimii

Copilul doarme. Doamne miluiește! Masina de spălat urlă. Binecuvantata fie si puterea ei de centrifugare, că as putea să mor fără ea. Am 5 minute să documentez niste rețete de cosmetice, să-mi pun ordine în gânduri, sa infulec un snack, să fac o cafea. M-or ajuta dumnezeu, Buddha, tutancamon si toți sfinții care or mai crede in mine sa-mi duc si eu intentiile la targeturi. Mi-e dor de niște tihnă, dar nici vâgâiala asta cu sens nu e rea. Conferințe cu suflet, cosmetice cu suflet, engleză cu suflet, mă sec si ma umplu din nou.  Ii dau lu maica-mea un catel de usturoi încolțit să-i fie de leac pentru raguseala care nu mai pleaca. Beau un pahar cu apă și intru in direct pe probleme de parenting, poate propagam creșterea de copii fericiti în lume. Ploaie cu bucurie va urez! 

limonadă cu sare și emoții pe hârtie

Zi cu omletă cu ardei, limonada cu sare de echilibrat nivelul electrolitic, mâncare de cartofi, ciuperci cu usturoi, dat boabe la găini, luat 5 ouă din cuibar, spălat 35 vase, strans 6 rânduri de jucării, desenat emoții cu Toma, dezbătut tematici existențiale cum îl mai apuca pe el, spălat rufe, sortat rufe, admirat dezastrul din casă în ciuda eforturilor de ordonare, plimbat prin zăpadă, încropit planuri de călătorie, reverificat binecuvântările, prioritizat grijile, punctat pe what's up agenda emoțională a prietenelor universului, marcat progresele lui Tao, baut un vin spumant în halat ca în filme. Hai că nu e rău.

Două turte la zăpadă în curte

S-a trezit grămăjoara de Tao și ne-am minunat de zăpada depusă azi-noapte. Apoi a dărâmat o găleată de jucării, a scris pe foi, pe pat și pe obraji cu 3 markere și s-a mai plimbat prin casă ca un perceptor vreo juma de oră. Când s-a trezit și Toma Tao i-a arătat cu degețelul lui ager fereastra înzăpezită, iar Toma a zis uaau. Și m-am topit de drag și-am zis o să strig pe blog în gura mare minunea asta de bobotează, vorba unei propagande pe facebook: my child is a genius. A mancat Toma un ou moale și a scris din mintea lui, greșit dar ce contează? 5 cuvinte în engleză pe care eu le-am corectat și l-am pupat si da-i iar cu propaganda ca mai am un geniu. Hai Tao la zăpadă că geme casa de genii. L-am infofolit, s-a prăvălit cu lăbuțele lui 20 în ghetele mărimea 26. Hai gata gata. Hei rup, uite-ne în curte două turte. Ne trebuie niște haine mai smart, băi Tao. Hopa hopa la Labuș, îi deschide geniul de Tao grilajul și Labuș jubilează. Hai că l-am eliberat si p-ăsta ca zăpada e a tuturor