mamalutoma

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

Fiecare zi acasă devine mai verde decât uitasem că avem nevoie. Sunt recunoscătoare grădinii, solarului, zarzărului care a înflorit, fluturilor care dansează în lucernă. Culeg floră spontană și o pun la uscat în soarele generos de dinaintea zăpezii care se anunță, că și-o lua planeta înapoi și din încălzirea globală care o cam doborâse. A strigat fata aia la noi, Greta și am făcut mișto de ea pe net, că vai vai ce ne trage ea de urechi, o puștoaică. Că să stea la ea acasă. Na că acum stăm acasă cam toți. S-a pogorât frica de moarte peste oameni. Mă îngrijorează ura sub care iese frica asta organică din case, de fapt. Fiecare știe mai bine decât celălalt cum să se protejeze, dăm cu pietre în cine nu șterge cu clor, în cine nu poartă mască, apoi vine știrea că masca nu te prea protejează pe tine, ci pe celălalt. Aa, dă-l dra...gostei p-ăla, că oricum e un dobitoc, eu pe mine mă apăram. Of În fine, în bula mea miroase a spanac proaspăt, să trăiască barbatu că el l-a plantat. Și mai mir

Zilele pătrate curg greu, se dizolvă unele într-altele fără să mai știm dacă e miercuri sau vineri, ne mutăm din casă în solar, mai dăm iama în lanul de lucernă și apoi iar în casă, iar solar. A înflorit caisul de atâta liniște adusă de panică, l-au populat albinele dragile, azi am văzut și un fluture bând niște nectar cu nestingherire. Buruienile apar una câte una, viguroase și gata să-mi povestească despre noua gură de oxigen pe care o resimte planeta de când omul îngenuncheat se întreabă pe unde a greșit și ce-i rămâne de făcut cu noua ordine a libertăților, din ce va trăi și când va putea umbla iar de colo până colo. Sunt din nou casnică cu expertiză, glorific homeschooling-ul, creez situații de învățare, inspir, expir, mai urlu, mă adun, pictăm pietre, bețe, facem ciorbă de castane cu apă de ploaie și ne prefacem c-o fierbem la pirostrie. Plantăm apoi castanele din ciorbă, copiii joacă niște baschet, eu schimb mesaje cu alte mame de pe planetă, izolate și ele în bucățica lor d