Treceți la conținutul principal

Postări

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi.
Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint?
Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit.
Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcare …
Postări recente

minuni fără titlu

Am multe minuni despre ziua de azi. M-ar ajuta o postare live, nu una în care tastez, dar lăsăm vlogul pe mai încolo și narăm clasic în seara asta.
Erau minunate două băbuțe povestind pe o bancă sub soare despre diverse.
Și un băiat de clasa Ia care o place pe Antonia de la a IVa și se rușinează când îmi vorbește despre ea. Povestea e de fapt cum eu am încercat să identific pe la toate clasele de ciclu primar cu care lucrez, vibrez, mă hlizesc o gagicuță Antonia pe care el o desenase la ora de engleză. Azi am zis: în ce clasă e Antonia care îți place ție? A 4a a răspuns el surprins că încă îmi mai pasă.
Ooo și eu o căutam in toate Antoniile de la pregătitoare. My bad.
Și a fost minunată o fetiță cu obrajii rumeni ca ai lui Moș Crăciun. Mi-a spus că stă la bloc și a desenat toate apartamentele, iar la fereastra ei a pus multe inimioare.
În fine, multe râsete sincere, compatibilități luate câte două sau câte 3.
O poveste cu 3 melci mutați dintr-un parc din Cairo într-un apartament unde …

Beauty is everywhere

Mi-e dor uneori să înseilez povești pe blog, nu postări fugitive pe Facebook, dar viața vrea tot mai repede și uite că mă dau cu ea că eu sunt plină de viu.
Dar azi profit de somnul moale al copiilor și punctez minunile pe care altfel le-aș fi înghesuit într-un status accesibil maselor, dar ce mă tot justific?
Toma și-a atins azi pentru prima dată barba în copci la 10 zile de la cusătură. Și cum își iubea el barba în drum spre vindecare, m-am emoționat și l-am pupat pe frunte. M-am gândit: uau, am pupat atâția copii pe cap în ultima vreme că am uitat să-l pup pe primul meu născut, minunea care mă învață cum să mă uit la lucruri prin lucruri. Și cum oftam eu pupându-l, Tao- a doua minune a lumii pe care o luminez și eu cum pot zi de zi, mi-a pupat genunchiul. M-a simțit vulnerabilă și m-a întărit. Thank you, Tao, am spus. Toma- un pic gelos a zis: Tao, hug Toma! Iar Tao a clarificat: Tao hug mami. Of.
Le-am uns barba, respectiv nasul cu crema cicatrizantă de care sunt mândră, le-am dat…

dimineață de toamnă cu emoții grămadă

Tao a adormit în cărucior într-o rână, scriu eu iar dicționarul telefonului nu cunoaște cuvântul rână, vai de evoluția noastră lingvistică. Pun fasolea la încălzit. Așez emoțiile dimineții in sertarele sinelui și zâmbesc.
La magazinul de lângă parc am găsit o alternativă de bun simț la biscuiții oreo, respectiv ceva cu quinoa și gincobiloba, probiotice și conștiință, zic hai mă că le mai pasă și altora.
Toma își lua avânt cu bicicleta când eu am strigat  i love you! si mi-a stat inima. Era prima oară când nu primeam: I love you, too. Rămăsese iubirea mică de copilul meu gata de școală. Mânca toamna din mine ca din prepelița lui Brătescu Voinești. Atunci n-am plâns, dar plâng acum, scurt, gata.
I-am zis: I told you I love you.
I didn't hear you, a răspuns el zâmbind. I was too proud on my bicycle.
Mi-am așezat inima la loc pe bucățele în puzzle ul ăsta de mamă cool și am salutat doamnele care dădeau cu mătura la locul de joacă.
Aoleu, dar cu puii ăștia de pisică 2 la suta de grame …

cine zice aia e

Mă îmbrac exclusiv de la second hand. E porția mea de sustenibil adusă planetei.
Nu consum medicamente, nici parfum.
Îmi prepar singură produsele de îngrijire.
Respect, studiez, culeg, beau buruieni în fiecare zi.
Am același număr de kg ca în clasa a 9a.
Am o relație deschisă cu copiii mei, nu îi mint, nu mă sacrific, creștem împreună.
Complimentez fără rezerve oamenii cu care mă intersectez.
Meditez când apuc și propag liniștea minții ca formă primară de sănătate.
Îmi umblu inima la vedere, îmi admit greșelile pe care le conștientizez, iar la celelalte aplec urechea atunci când mi se aduc în prim plan.
Scriu mai mult decât citesc, dar sper să balansez și aspectul asta când mai cresc copiii un pic.
Plâng când simt și sunt mândră că pot.
Adun poveștile oamenilor care aleg să mi se deschidă și le mulțumesc pentru încredere.
Detectez mârlăniile fine sau groase și le amendez rapid.
Îmi aliniez nevoile la abilități și îmbrățișez necunoscutul cu o curiozitate lucidă.
Iar exercițiul ăsta de a…

Pa, București!

m-am trezit înaintea copiilor mei și am mulțumit universului pentru răgazul ăsta nesperat. Am respirat, mi-am răsucit durerea gâtului de câteva ori și am încercat 3  exerciții pe care mi le mai aminteam de la tai chi ul de ieri. Am înțeles ce mi se revelase și nu avusesem timp să așez în sertarul creșterii sinelui.
Din congelatorul lu frati-mio doldora de pachețele cu fructe pentru smoothie-uri mi-am scos câteva cuburi de mango, papaya, sfeclă roșie și un pumn de fragi, zmeură și coacăze. M-am răsfățat. Probabil singurul frate din lume cu tort fără gluten și fructe, și verdețuri congelate pentru smoothie-uri pe loc. Mi-a plăcut și lenjeria lui albastră cu inimioare combinată cu un print damasc gri, am zis: uite, domne, o combinație șic.
Am mai apreciat și că fratele ăsta mișto pe care îl am a consumat toată literatura motivațională a lumii și a trecut în sfârșit la beletristică, deci pot să-mi aleg de la el din bibliotecă fel de fel. Am pus mâna pe Milan kundera și nu mi-a părut rău.

Te iubesc, băi Romania!

Mi-am inceput ziua la 6 când soarele și luna încă își predau gestiunea. Mi-am băut cafeaua în grădină verificându-mi buruienile și avocado-ul din solar.
Pe la 7 dădeam deja mâncarea de prânz la cuptor și roboteam un smoothie semi-verde pentru mine și Tao, fiindcă pe Toma îl fericești cu o felie de pâine prăjită cu miere, nu cu o frunză de țelină aruncată in blender.
La radio se făcea rezumatul zilei de 10 august 2018 și am plâns. Am fost mândră de plânsul meu de țară și mi-am făurit un optimism creativ cu el.
La ora de engleză care a urmat le-am povestit copiilor despre dreptul la protest, despre importanța awareness-ului și despre cum generația părinților lor a început să scrie o istorie pe care ei o vor duce mai departe cu puterea trezirii.
Te iubesc, băi Romania, și am încredere!
Copiii tăi îmi arată în fiecare zi ce frumoasă aproape ai uitat că ești!