mamalutoma

Uneori imi pregatesc mintea peste zi pentru strigarile inimii, apoi peste inima vin altele si altele si prioritățile se schimbă și ajung să scriu franturi din toate cate au placut si au durut in ordinea în care conștiința alege să se elibereze de ele. Mi-a placut zapada de dimineață ca un vis care s-a deschis cu ochii odată. Uneori în Cairo ma uscam de dor. Azi m-am intors la o bucată din mine si-am putut s-o daruiesc egiptenilor din brevetul meu de familie. Ah. Mi-a plăcut și cum tao a început să mearga susținut de mobila, cu precautia lui de ceasornicar. Mi-a mai plăcut si exercițiul lu toma de independenta si apoi fastaceala lui din teama de neiubire. M-au ingrijorat niste sarcini casnice, m-au bucurat niste impresii schimbate cu cateva prietene dragi. Am oftat, am asteptata n-am prea primit, m-am frustrat. În definitiv, ce primim? Ce cerem, ce pretindem, ce ni se cuvine sau ce alege universul să trimită către noi într-o ordine in care intr-o anumită perioadă a lunii, să zicem

Ziua se trece la pline: inspecție la școală, interviu pe stradă, mers la dentist cu Toma, aproape leșinat pe acolo de frică mai mare ca a lui. Copilul meu de 6 ani, ințeleptul casei, alege să creadă in zâna măseluță și in mos crăciun- semn ca miracolele n-au legătură cu varsta. Mami, sunt suparat pe tati ca se joacă pe tabletă in locul meu. L-am rugat sa ma ajute un pic, iar el nu mi-o mai dă. Of, toma. You know why? Pentru că atunci când se joaca devine copil. Toma zambeste. Iti amintești cand mi-ai spus ce bine e sa fii copil? De-asta trebuie sa nu uitam sa pastram viu copilul din noi. Sa-l rasfatam din cand în cand. Mi-ai spus candva ca nu-ti dorești sa crești. Acum imi doresc. Vreau nevasta si copii. Sa le iau tabletele si sa ma joc in locul lor. Am glumiiiit. Înainte de culcare îmi cere dinții scoși azi ca sa-i pună sub perna. Lasa-i, mă, in borcan ca se descurca zâna să-i repereze pe etajera si sa lase banisorii. Ii dau lacrimile: Sigur n-o să-i placă de mine ca ma mișc pre

Uneori fug aici pe blog ca într-o vacanță. Îmi iau si eu bucata de mine când doarme casa cat sa-mi oranduiesc minunile ca pe niște borcane frumos etichetate pe rafturile beciului sufletului pentru iarna gandurilor reci deși, ce zic eu aici, eu n-am frici reci. Mi-e un dor de zăpadă de-o sa plâng cald când m-o ninge pe nas cu Tao in brate, cu Toma sub aripa si de mana cu omu care mi-a făcut minunile astea cadou. Sunt răcită pe sub toti ochii, inclusiv al mintii. Se joacă o infecție cu mine iar eu o amăgesc cu uleiuri esențiale combinând în neștire lavanda cu oregano, menta cu portocala salbatica, lămâie cu rozmarin. Of. Constat ca gândurile bune grabesc vindecarea si multumesc fiecărui suflet care mi se deschide. Mami îmi face o mască fina cu avocado, bărbatul își face milă și ma masează cu ulei de cocos pe tample, toma imi mărturisește că la gradi eu sunt cea care-i vine în minte cel mai des, tao umple casa de strigăte ma-ma ma-mm-ma si mor de iubire cum am mai murit cândva. O doamnă