În definitiv, ce primim?

Uneori imi pregatesc mintea peste zi pentru strigarile inimii, apoi peste inima vin altele si altele si prioritățile se schimbă și ajung să scriu franturi din toate cate au placut si au durut in ordinea în care conștiința alege să se elibereze de ele.
Mi-a placut zapada de dimineață ca un vis care s-a deschis cu ochii odată. Uneori în Cairo ma uscam de dor. Azi m-am intors la o bucată din mine si-am putut s-o daruiesc egiptenilor din brevetul meu de familie. Ah.
Mi-a plăcut și cum tao a început să mearga susținut de mobila, cu precautia lui de ceasornicar. Mi-a mai plăcut si exercițiul lu toma de independenta si apoi fastaceala lui din teama de neiubire.
M-au ingrijorat niste sarcini casnice, m-au bucurat niste impresii schimbate cu cateva prietene dragi. Am oftat, am asteptata n-am prea primit, m-am frustrat.

În definitiv, ce primim? Ce cerem, ce pretindem, ce ni se cuvine sau ce alege universul să trimită către noi într-o ordine in care intr-o anumită perioadă a lunii, să zicem când intra luna plina in zodia gemeni, ne bosumflam mai mult?

În fine, închid o zi, cu ea închid si neajunsurile.
Aleg o poza cu o plantă pe care mi-am facut-o cadou de la dedeman. Mi-am luat pseudo-lavanda asta si un covor albastru.
Să-mi construiesc frânturi de decoruri care dau bine in atlasul dorurilor, asteptarilor si primitelor.