mamalutoma

mi-am propus o lista a realizarilor din ultima perioada pentru un boost de self-esteem sau cum zicea un nutritionist sarmant ieri intr-un seminar: for the accountability of the better self. desigur ca ceilalti prieteni ai mei, durduliul de Buddha si gasca lui de baieti, despre care nu stiu cati aminoacizi consuma de fapt si cate taskuri zilnice au de parcurs, zic ca selful nu exista. Exista mental, perceptie, emotii, corp fizic si constiinta, dar toate sunt in permanenta schimbare deci o cuantificare a sinelui n-ar fi niciodata precisa. cert e ca lista realizarilor trebuie facuta ca doar oameni suntem si ne place sa ne dam mari daca nu cu agoniseli istete macar cu detasari strategice. prima realizare e ca foarte multe din schimbarile in stilul meu de viata sunt foarte putin costisitoare, iar asta imi da o super stare de bine fiindca tindeam sa cred ca banii sunt problema. am eliminat din alimentatie glutenul si zaharul. desigur banii s-au dus catre alte tipuri de faina si foarte mu

Ma trezeste tao la 5 cu niste gangureli pline de initiativa. ce initiativa bai baiatule? Tu ai vazut cat e ceasul? Ceasul sunt eu, rade el din gura fara dinti si efectueaza o rotatie inversa acelor de ceasornic, cum de altfel facea si toma inainte sa-si asume patru-labele. Ii dau 5 jucarii pe care sa le manevreze pana fac si eu un pic de tapping, respectiv ma bat in cap si peste ochi cu formula: oricat de mult as mai fi dormit, sunt cea mai fericita mama din lume, am copii sanatosi, am internet, am telina in congelator, barbatul inca ma mai adulmeca. serios. tao s-a plictisit. niste lapte, o balaceala, un scutec reutilizabil, hai ca am salvat si planeta. stai in lada asta 5 minute ca n-o fi rau. hai mai ia 7 jucarii ca nu le-ai mai vazut de ieri. Merg la bucatarie, ii fac un smoothie de piersica, banana si portocala, bea 3 sferturi, nu mai insist. Ce-ar fi ma sa nu-i dau decat cat are el chef sa bea? Ce atata: hai ca mai e un pic? Gata, am spalat biberonul, cine mai pofteste, main

am promis ca scriu despre conflictul cu toma. pai se face ca noi, parintii lui, based on trust ii dam voie la tableta de cateva ori pe zi, in functie de activitatile gospodaresti/ educationale/ fizice/ artistice pe care le-a parcurs pana la momentul 'escapadei virtuale'. am incercat sa controlez mereu calitatea, limbajul, non-agresivitatea videourlor pe care alege el sa le acceseze, dar copilul creste, iar jocurile agresive devin din ce in ce mai tentante. am auzit azi niste impuscaturi dinspre tableta si l-am intrebat la ce se uita. a tacut. L-am pus sa-mi aduca tableta. Nu mi-a adus-o. Am mers eu la el si i-am zis ca ii interzic sa vizioneze jocuri agresive. A zis ok. Am iesit din camera, iar el a repornit jocul. M-am intors frustrata ca niciodata fiindca era prima oara cand imi neglija cerintele cu atata dezinvoltura. I-am luat tableta din mana. S -a justificat ca e 'pretend fight si ca 'they don't die for real'. Am urlat ca in alte case oameni mor sub bo

Nu scriu despre prapastiile gandului, nici despre cumpenele sufletului ca m-am angajat sa propag pozitivul, iar daca am apucat sa ma minunez azi, apai minunile sa mearga mai departe. Mi-au placut niste flori minuscule, mai mici ca toporasii romanesti, niste flori cat unghiile lu tao. Era plin de ele prin iarba, le-am calcat si le-am multumit. Si mi-a placut cum toate furnicile carau cate cava. Taman cand crezi ca a stat timpul, ca nu bate vantul, ca nu misca nicio frunza, ca doarme copilul, ca ti-ai oprit orice gand care apasa, furnicile cara cate un miez de ceva dinspre undeva catre altundeva. Semn ca totul se schimba, se re-rostuieste. Si gandul care apasa revine. M-au impresionat si niste plante pe care am uitat sa le ud de dimineata si le-am gasit dupa-amiaza lesinate de caldura. Le-am resuscitat cu toma cu o galetica de apa si am stat langa ele sa o bea. Si ne-am minunat impreuna cum incepusera lesinatele sa se intremeze, sa se ridice catinel sub ochii nostri. Semn ca viata cre