neajunsuri si vise

Asum neajunsuri. Vreau mai mult. Nu toti vrem asta? Le spun oamenilor cu case pline, in care functioneaza si gazele si intrerupatoarele si apa calda si sifonul de la baie, iar usa de la intrare se deschide fara s-o impingi cu forta bratelor tale cu copil in ele, ca sunt norocosi. Iar ei daca au timp ma inteleg, iar daca au si ei altfel de griji, se concentreaza pe ele ca sa-si dea motiv de vaicareala.

E ca si cum nu ne-ar trebui fericirea. E ca si cum am tot impinge-o ca pe usa grea de la intrare. Ne spunem unii altora, aia care ne nimerim mai senini: ee, bine macar ca suntem sanatosi! Si cuvintele n-au greutate. Apasa fel de fel de griji peste picaturile de pozitiv. Da-mi o ingrijorare, ia o ingrijorare. Hai sa-ti spun ce rau e la mine, ca sa-mi spui ce nasol e la tine. Ma intreb daca ne intereseaza grijile altora sau ii lasam sa le formuleze, ca sa le putem elibera pe ale noastre? Ce joc greu. Ce mari ne-am facut si ne tot pierdem in el.

Invat de la Toma in fiecare seara la balaceala din lighean, ca viata e ditamai prajitura de fapt. Fara oua, fara faina, ci asa vegana cum stie prietena mea Delia sa faca si cum mor de bucurie mancand, de fiecare data cand merg la ea.

Oricat de grele ar fi zilele, cu vant sau cu muste, cu praf, fara apa, cu bani putini si perspective firave, Toma rade la fel. Chitaie ca un soricel, se concentreaza cu aceeasi dedicare pe fiecare nimic pe care il descopera, rade cand ma vede cu prosopul in cap si se transforma in om mare si ingrijorat atunci cand imi ghiceste cate o lacrima stand sa picure si intarziind.

Umbla de-a busilea cu pantalonii negri in genunchi, taraste pe jos un biscuite de orez, apoi isi aminteste ca e de mancare si-l rontaie, i se deschide scutecul pe sub pantaloni si-i atarna pe picior, dar nu se vaita. Merge asa cu o boalfa ingramadita sub fund. Rad de el. Nu stie motivul dar imi raspunde la ras. Intelege tot. El nu merge pe motive, ci numai pe sentimente. E odihnit si mancat- rade cu toata pofta, e obosit- plange cu ditamai lacrimile. Niciun plan pentru ziua de maine. S-a terminat ziua de azi? N-o mai analizam, se ocupa visele s-o rescrie. Pe cea de maine n-o ingrijoram de pe acuma. O anticipam cu cateva guri de lapte peste noapte, cat sa nu ne prinda zorii cu burta goala si atat.

O prajitura e viata asta, de mancat proaspata in fiecare zi, de nepastrat pentru maine, de neplans pentru ieri.

[am visat ca eram la o nunta. toma nu era cu mine, nici macar in gandurile mele, deci visul se petrecea in viata de dinainte de tatalutoma. lume din romania, prezenta la nunta. coboram si urcam niste scari, deschideam 2 usi mari cu ambele maini, ca-n filme. purtam o rochie draguta, fara maneci. mi-am dat seama ca nu sunt perfect epilata la subrat si ca nu-mi permit dansuri prea extravagante. nu mai era timp de mers acasa. mi-am pus mainile pe langa corp si-am inaintat. nu stiu a cui era nunta. cam intunecata atmosfera]

- sa fie visul asta o nevoie a subconstientului de a fugi inapoi in viata de dinainte de casnicie? e ciudat cum in el apare o prietena cu bebelusul ei, de aceasi varsta cu toma aproape.. dar prezenta lor nu ma trimite cu grija la toma, semn ca el nu exista inca in viata sau in planurile mele. atunci de ce am strecurat celalt bebelus in vis? incercam sa ma pedepsesc pentru indrazneala de-a visa retrospectiv? visele nu sunt despre mers inainte? ceva doare..in fine, ma duc sa ma epilez