Treceți la conținutul principal

sunt regina zilei mele de salariu

incep ziua la 6 si 10. las baietii in pat sa-si impleteasca visele pe sfarsite si merg sa vad ce pot sa fac cu parul. rasucesc 2-3 suvite si ma declar multumita. incheg un look medieval si musc cu el din dimineata.
sunt regina zilei mele de salariu. merg pe varfuri in tenisii din prima tinerete. spal ibricul si planific emotiile de peste zi. daca as putea sa meditez in loc sa planific ce nu tine de plan. of..
se trezesc baietii pe neauzite, ma trezesc cu ei in ceafa, ne imbratisam asa gramada, regina, rege si joker.
cafeaua e cam amara. iar n-am ales ce trebuia. constat ca si lavazza minte. cu stil, dar minte. cine nu minte? mana sus!
ridica toma mainile amandoua, semn de luat in brate, de iesit pe usa, de terminat cu vaitatul, de inceput traitul.
ziua curge greu, dar repede. e un debit al vietii noi, nebune, haotice. cateva revelatii, cam tot atatea dezamagiri, 2-3 intrebari esentiale, raspunsuri pe jumatate.
iesim din gradinita, victoriosi sa zicem. salariul e in geanta. toma e la piept. 
asteptam un taxi vreo 20 de minute. ma dor picioarele, toma vrea lapte, as plange desi larimile sunt prea in strafundul ochilor. sunt inca regina din camasa cu flori in care m-am strecurat de dimineata. am atatea suflete in regat. scutur slabiciunea, ma adun. urc la intamplare intr-un autobuz plin. strecor copilul langa schimbatorul de viteze si ma explic. am 1 lira sau 100 de lire. biletul costa 2 lire. soferul, un tiganus de vreo 20 de ani zice da-mi suta. ia-o. se uita la ea in lumina apusului si decide ca nu e falsa. intarzie cu restul si il rog cu tact de regina sa 'dea mai repede'. strecoara niste bancnote rupte si ii bat obrazu. mi le schimba. zic: pai vezi! in timp ce face el monetaru, tomica baga intr-antaia. un calator zice aveti grija doamna. ei ce sa zic! scot un biscuite italian cu olio extravergine si i-l inmanez copilului, sa-si faca de treaba si sa lase schimbatoru, ca prea e jegos.
tiganusu goneste ca la raliu. ii zic: prietene ne lasi la prima? ca vreau sa mai apuc ziua mea. am planificat o plimbare cu barca pe nil, nu vreau sa-mi dezamagesc invitatii.
ne dam jos. toma face cu mana, iar eu adaug mecanic: say bye mami!
opresc un taxi, satula de cele 5 minute in valtoarea transportului in comun.
soferul are gatul gros, unghia de la degetul mic lunga si un ghiul impozant. e rege si el. isi pune benzina pe banii mei. nu ma mai supar. toma schimba niste glume cu benzinarii. ei se scarpina in nas, la fel ca el. ce surpriza! ne urnim. parca as mai neplange o data. sunt patetica cu atata neplans. un tanar chipes traverseaza prin fata noastra. mana dreapta i se termina la cot. imi inghit neplansul. ne privim o secunda. stie ca am vazut jumatatea lui de mana si nu insista. ce pret mare trebuie ca are demnitatea lui. il cuprind pe toma cu mainile amandoua. nu mai stiu ce sa simt. fac din tot greul un bulgare si-l rostogolesc pe strada. la intersectie ii fac semn baiatului cu banane. stiu ca e surdo-mut, iar el stie ca stiu. imi strecoara pe geam un kil de banane iar eu ii dau 5 monede cinstite. toma ii face cu mana. primeste raspuns.
ajungem acasa. platesc cursa, las si niste bacsis. ma simt generoasa. mai zic si multumesc, asa ca suntem teferi. ciobanu cu ghiul nu zice nimic. toma ii face cu mana semn ca universul ii bate obrazul. ciobanu n-are timp sa inteleaga. poate in alta viata.
ne dam jos si mancam cate o banana. bai tomica, stiai ma ca banana contine trytophan, un tip de proteina pe care organismul il transforma in serotonina?




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet