bucati de adevar

la gradinita la toma, mi se confeseaza portarul, despre o minciuna de-a directoarei.

minciuna nu ma priveste, dar ma pune pe ganduri. il intreb de ce imi face o asemenea marturisire, dupa ce tocmai mi-am depus copilul cu incredere in clasa, in incinta curtii pe care el o pazeste de vreo 5 ani, lucrand pentru directoarea pe care tocmai mi-a dat-o in vileag. 

el zambeste si ridica din umeri. e si el om si a inteles de mult ca si eu sunt.

ii printez pe furis la scoala lecturi din sudan, sa -l tin la curent cu nelegiuirile de acasa, cand am ocazia. poate ca asa a simtit sa ma recompenseze. cu o bucatica cinstita, cu care stie ca nu-si risca locul de munca. s-a descarcat. ce omenie bruta!

la scoala ii intreb pe youssef: i-ai zis mamei sa vina la scoala?

aa, vine azi, imi zice el si se strecoara afara din raza franca a privirii mele.

asta e o minciuna, ii zic repede, pana nu-mi trece senzatia ca l-am prins.

ooof, o sa-i zic diseara.

de ce ma minti?

pai am uitat sa-i spun. dar diseara chiar ii spun. e ocupata cu bebelusul, stiti? ( maica-sa are un bebelus cu un tata nou.. iar youssef nu-l numeste frate ci bebelusul)

bine. sa nu uiti. si sa nu ma mai minti, te rog.

ok, imi spune el si-mi vine sa-l cred.

o fetita de vreo 8 ani din quweit povesteste intr-o engleza buna cum fratele ei de 5 ani a fost pedepsit de un holtei frustrat, semi prof de mate, cu pretentii de formator de caractere.

copilul pedepsit e in responsabilitatea mea. ii confectionase profesoara lui niste aripi de liliac, ca vine halloweenu maine.. iar micutu zbura cu ghearele desfacute prin curtea scolii. s-a gandit sa-l sperie si pe profu asta de mate si l-a ranit, in joaca.

masculu a urlat la el plin de nervi, ordonandu-i sa se scuze.

copilul a izbucnit intr-un ras nervos, de teama.

profu s-a enervat si a urlat iar. copilul a inceput sa planga.

sora lui era langa el.

profu a zambit la sora mai mare, iar ea a zambit inapoi.

cum te-ai simtit? o intreaba directoarea? trista, a raspuns ea.

dar ai zambit!

a trebuit! a raspuns ea si inima mea a plans.

.. din poveste aflam cum frustratul i-a rupt copilului in bucatele aripile de liliac. apoi plansul s-a plans si mai tare.

i-am dat copilului aripile mele de ocazie (mereu cer un exemplar din proiectul desfasurat in clasa de fiecare profesoara.. fiindca nu se stie niciodata cum se ciufuleste din intamplare un proiect de copil agitat si se naste o drama)

l-am rugat pe frustrat sa nu mai pedepseasca in viata lui un copil din cei 120 pentru care raspund.

dar m-a palmuit, a zis el.

o sa te palmuiasca si copiii tai -se mai intampla- si-ti doresc pana o sa te coci sa-i plamadesti, sa-ti treaca crizele astea de adolescent intarziat, sa nu te razbuni aiurea, macar pe ai tai.

nu ma doare ca l-ai pedepsit, ma doare pentru menirea ta, ca n-ai inteles cat valoreaza orice nimica toata faurita de mainile unui copil. ai vrut sa-l vezi suferind si ai stiut bine ca numai daca ii rupi aripile alea in care crede, o sa-l doara cum te-a durut pe tine zgarietura care, by the way, nu se mai vede.. vai de revolutia de acu vreo 3 ani pe care cred c-ai trait-o pe facebook, barbate cu puf de aripi de liliac intre degete.

mama copilului a sunat la scoala si-a suduit juma de ora tot neamul profesorului.

mi-am amintit de povestea cu mamaia fugind intr-un suflet la scoala la taica-mio si luandu-se 'la tranta' cu tovarasa care il daduse afara din clasa, din motiv de tuse magareasca.

nu m-am suparat pe suduiala.

aripile copilului au fost returnate.

ce mi-a ramas la inima e povestea dintr-o bucata a fetei dintr-a treia.

i-am zis: esti o fetita onesta si ai o engelza buna. ce norocos e fratele tau.

a zambit.

tanti care imi vinde legume si fructe in fiecare zi, jongleaza cu preturile si eu ii bat obrazu o data la 2 zile.

azi o las in jocul ei, maine o amendez, poimaine o iert, raspoimaine ma agit.. suntem intr-un dans al strazii, printre lazile ei cu de toate.

azi m-a simtit avida de bucati de adevar si mi-a vandut bananele cinstit, cu 8 lire kilu, 3 patrimi de euro cum ar veni. 

am intrebat-o: numa atat?

a zambit incurcata de parca s-ar fi scuzat pentru ieri si mai ales pentru maine, iar eu am zambit cinstit peste, cat sa-mi amintesc ca prezentul conteaza.

as putea sa evit sa fac politica, dar azi scriu despre adevaruri, iar campania monicai macovei mi se pare unul dintre cele mai veridice exercitii de tara, pe care mi-a fost dat sa le traiesc, acasa sau departe.

am la scoala niste copii de diplomati la ambasada romaniei la cairo.

o sa sun sa intreb pe sleau: cand sa vin si io sa votez cu inima?

cu cinee?

cu monica!

a, si inca ceva, cu suzeta se voteaza? ca nu mai stiu legislatia, dar am juma de roman la subrat si tare i-as face cadou o tara mai curata.

pe cuvant.