Treceți la conținutul principal

ca daca nu vedeam, nu va mai povesteam

am vazut azi pe trotuar o femeie cu 2 copii, un bebelus de cateva luni si unul mai mare prin clasa I.
stau toti 3 pe jos, ea vinde servetele nazale, bebelusul suge in rastimpuri, iar scolarul povesteste de peste zi.
cred ca azi scolarul zicea ceva haios, ca bebelusul si mama radeau ascultand. apoi scolarul s-a intins sa traga un pui de somn, cu capul pe ghiozdan. sugarul a ramas la gangureli cu maica-sa. servetele nu vrea niciunul din nasurile de pe sus.

pe celalalt trotuar, l-am vazut pe stingherul meu cu pat din cutie de carton. avea un plic pe care scria: smile!

l-am vazut pe portarul de la gradinita lu toma citind si conspectand. purta basca, fular, camasa in carouri si vesta. semana cu morgan freeman si isi juca propriul film. o sa-i printez poza si-o sa i-o fac cadou de craciun.

am vazut o fetita plangand pentru o nimica toata si i-am pupat degetul sa-i treaca nimica. i-a trecut.

l-am vazut pe toma in stare sa sufle printr-o gaura de plastic, raspandind baloane de sapun in aer: babaf babaf ( adica bubbles)

l-am vazut pe tatalutoma pe acoperis, fericit ca ne are. ne-a copt cartofi dulci, in jar si ne-a baut bere.

am vazut o musulmanca durdulie si preocupata, cu val smerit pe cap si cu un tricou pe care scria cu paiete: keep it cool!

l-am vazut pe profu de sport jucandu-se de-a locomotiva, cu vreo 40 de copii de gradinita. omu are har. imi umple inima.

am vazut o masina cu brad in portbagaj. in cairo e atat de rara imaginea asta, ca valoreaza cat 1000 de brazi de-acasa. trebuie sa luam si noi unu, chit ca e molut asa, semi-conifer. ca toma canta numai chisi chisi de vreo 2 saptamani. (Christmas Christmas adica)

am vazut-o pe una din profesoarele de la scoala scriid de mana niste ganduri. o ajuta pe o prietena de-a ei din londra sa scrie o carte. fata ii trimite idei culese de pe net, iar asta mica a mea le leaga intr-o poveste adanca, spre publicare.

ma opresc aici cu vazutul. merg sa ma culc. mai vedem si maine.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet