Treceți la conținutul principal

zburam toti 3

casa e parca mai vraiste decat a fost vreodata. mintea duduie de ganduri. pompa de apa a cedat, deci presiunea apei la etajul 8, in tara piramidelor, e ca o picureala iritanta la streasina lu mamaie, intr-o zi ploioasa din vacantele mele de vara, cu jumari cu ceapa, ceai de tei cu covrigi si ciubuc din zahar caramelizat.
ce frumos era cu vaca! ah, ca poimaine o pup pe mamaia si mi-e ca-l duc pe tomica unde mergeam cu vaca, poate gasim mure.
urgentele de la scoala nu-mi dau voie sa-mi limpezesc capul, intru marea calatorie catre pucioasa, cu escala la roma, sa beau si eu un espresso stretto cu di sarono langa. 
o fetita gaseste o margica in gradina si hotaraste sa si-o bage pe nas.. pana acolo de unde nu mai poate fi scoasa. stam in clinica scolii eu cu malak plangand in brate, doctor, asistenta, profesoare cu pensete, servetele, inglite si fel de fel de instrumente de extras creierul pe nas.
micuta urla terifiata. e dusa la spital, i se extrage margica turquaz. toate bune.
inima vine la loc.
o mama complet acoperita, cea de care va spuneam ca ma pupa cu sac pe cap, marturiseste dupa aproape un an, ca fiul ei, care nu face niciun progres la scoala, e de fapt in stare de soc, de cand a asistat la uciderea fratelui mai mare, intr-o disputa a fratiei musulmane, din care familia lor face parte.
ochii mei se fac mari, inghit confesiunea, vreau s-o uit, dar n-am voie.
iar am pierdut inima.
un baietel de 4 ani scuipa in sandwichul colegului de clasa si merg sa discut gestul.
vinovatul plange. ii zic: nu plange, ca plang si eu! ii sterg lacrimile. trecem in revista bucuriile vietii, ne-nevoia de scuipat. el cumva ma intelege. il intreb de mami si de tati, de imbratisari. el inchide ochii si picura o lacrima stanga. tati nu e acasa!
calatoreste?
cred ca da!
o sun pe mama lui sa aprofundez. da ms corina, suntem divortati. il vede pe tatal lui 1 data pe an. poate ca ii e dor.
imi cer scuze c-am deschis subiectul asta.
sunteti o draguta ms corina, multumesc de telefon.
nu uitati sa faceti 2 sandwichuri maine, ca sa inapoiem copilului- victima colaterala, sandwichul compromis. si sa scrieti pe sandwich: pentru Fuad.
asa o sa fac, multumesc ca mi-ati spus!
iar gasesc inima.
imi trebuie o profesoara noua. programez 2 interviuri maine dimineata, ambele in jur de 9, sa cresc spiritul competitiv in posibilele candidate. nu mai sunt nici eu draguta care am fost.
gasesc pe birou 3 bilete la un show indian. vine un fel de hulio iglesias si tine o conferinta la piramide, despre cum a gasit el secretul vietii.
un atasat cultural la ambasada indiei mi-a inmanat cateva bilete la clasa VIP, sa merg sa-l vad pe demis russos asta al indiei.
cui le dau? hai ma care esti cu holliboodu?
nu se anunta nimeni, desi aflu ca egiptencele il aduleaza pe toto cutugno asta, care cica le-a vizitat acum 20 de ani si ele i-au pupat talpile, intrand in istoria desfraului avizat.
merg in gradina si ma asez pe mocheta in forma de iarba.
vine omar, care ma iubeste oricat de ingandurata as fi, si ma coafeaza cu grija. imi iau cinci secude de liniste. ii leg sireturile la tenisi. el ma pupa pe cap, in timp ce fac asta. are 4 ani.
plec de la scoala cu milioane de ganduri nesortate.
arunc agenda de lucru in geanta, de rusine pentru de-avalma ce sunt. iau cu mine biletele lu mosu asta din india.
intru intr-o florarie. o abordez pe florareasa care culmea, e indragostita de mos.
imi arata semnul facut in agenda la ea, pentru ziua shoului la care eu ii dau bilete. e ca un vis.
povestim. ne conectam.
vrea sa ma recompenseze cu o planta mare, doldora de boboci.
n-am unde s-o iau fata mea. fug la gradinita sa-mi culeg copilul. ieri era sa-l uit in taxi.
aoleu, pai focus, focus pe copil. el e cel mai important.
sigur ca da, ii zic, imi zic!
si fug.
ma topesc in bratele lu toma care ma iarta pentru toate grijile, pentru toate listele, pentru toate negestionarile de peste zi. 
tomorrow we fly to mamaiaia and tataiaia! vuuu vuu
and tati? ma intreaba toma.
tati with us, confirm eu si asez bucurie pe fata lui. cu toate lipsurile, cu toate neajunsurile, cu tot netimpul, zburam toti 3 si povestea se termina. incepe defapt.
 


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet