ma lupt cu mintea-mi sa ma debarasez de griji. fac o crema de dovleac, cu mult patrunjel si usturoi crud. desenez cu toma, el dinozauri, eu flori. fac curat in casa, toma vede insa lucrurile mai creativ de-atat si rastoarna jucarii si carti pe podea. ma rastesc, el se uita in tavan si umfla obrajii. e satul de invataturile grele ca litera m. isi scrie numele: o, t, un m anevoios si un a asumat. nu-l grabesc, nu-l corectez. e cautarea lui. iau si eu un stilou si incropesc un calendar al mintii; trec in el tot ce m-ar tine sanatoasa. scriu repede, de parca asteptam de mult sa umplu rubricile astea ale armoniei sinelui. planific sa ma ingrijorez mai putin, sa respir corect macar miercurea, sa fac yoga macar martea si joia, sa beau vin duminica si sa pictez vinerea. sa merg pe acoperis sa-mi scriu visele lunea, iar martea sa fac curat la baie. sa-mi aud parintii macar vinerea, iar prietenelor de suflet sa le scriu mai des. imi ordonez binecuvantarile in functie de inima, minte, casa si job. desenez in fuga 4 simboluri si le umplu cu sensuri, frumos tiparite unele sub altele, de mana mea cu dor de suflet. toma sare de pe canapea pe salteaua de pe podea. stai ma, nu vezi ce treaba mare fac? imi spune ca-l doare nasul. pai daca tot sari in el! mai culca-te sa termin si io calendaru sanatatii autoimpuse. lui ii curge sange de pe nas. inima imi sta brusc. il sterg, il pup. nu scrie nicaieri in calendarul meu destept ce sa faci cand sangereaza copilul. enough with the red! zice toma despre sangele de pe servetel. it is hurting? il intreb. no! ma linisteste el si ma trimite la lista cu binecuvantari. scriu imediat in simbolul inimii, faptul ca suntem in viata, si reusesc sa ma bucur de asta. el adoarme in sfarsit, dupa ce v-a fi cantat, desenat, modelat, sarit, spalat ziua asta cu toata energia. merg sa mananc vreo 2 banane si sa trec si eu ziua la impachetate. vantul nu bate nimic in seara asta. semn ca e de stat in neclintire si alungat ganduri unul cate unul.
Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Comentarii
Trimiteți un comentariu