ne-am dus azi pe strada mea cu de toate, din dor de cascat gura.
e strada unde se repara genti, se vand picioare de vaca pe trotuar, legume si fructe de sezon, oglinzi taiate pe loc, metalo-chimice, uleiuri esentiale, mobila, cosuri de rachita, paine calda, papuci de guma. 4 salate la 10 lire, capsuni la 6 lire kg, croocs cu doi de o, la 20 de lire. lira egipteana e juma de leu romanesc, deci preturi bune pe strada mea pulsand in miros de portocalele, depozitate ironic in forma de piramida. de fapt, cred ca in funtie de personalitate, iti alegi cu ce miros umbli in nari. poti sa te sufoci in mirosul spumei din care sunt facuti croocsi, sau poti sa te pierzi in mirosul picioarelor de vaca, sau sa iti imaginezi ca lumea intreaga e o portocala, vorba andei calugareanu.
am trecut pe langa un magazin abandonat de mult. mi-a placut aerul ceausist al usilor, perdeaua rupta de timp, nu de mana de om. m-am oprit in fata imobilului asta ca o poezie de adrian paunescu. toma a zis: this is nice!
ah toma, you like what i like, i-am spus, si bucuria ca nu sunt singura in restrospectia asta, a umplut clipa.
apoi am gasit o scara de bloc, cu o usa nemeritat de expresiva. toma a intrat in scara si a zis: fa-mi o poza aici!
si iar am stiut ca ma plimb cu copilul meu, nu cu altcineva.
intr-un magazin de tenisi, toma s-a asezat obosit pe un scaun de ocazie, iar eu am studiat niste incaltari facute in vietnam. foarte placut am ramas impresionata. jos palaria vietnam.
toma m-a intrebat: daca nu-i iei, de ce m-ai mai adus aici? de ce stau pe scaunul
asta?
hai bine ma descartes, cu intrebarile tale-raspuns final.
la plecare toma i-a zis vanzatorului, asa ca fapt divers: eu beau limonada!
oo, a zis mustaciosu, stai bine pe vitamina ce, inseamna!
vrei sa lucrezi cu mine aici?
vreau, i-a raspuns toma intr-o araba fara cusur.
pe ce salariu? ..s-a dat mustaciosu smecher.
3 banane, a raspuns toma, ca-ntr-un film, scenografiat in timp real si menit sa blocheze regizor, cameraman, public, tot.
nu stiam ca stie cum se spune salariu in araba. stiam ca are flerul conversatiei, dar nu-i banuiam viteza de reactie.
trecem pe langa magazinul cu oglinzi. trupurile ni se segmenteaza, ca-n cartea de cunostintele naturii: cap, torace, abdomen, cap, cap, zambet, zambet, mana, picior, stop.
mami, ia-ma in brate, cerseste el intorcandu-se la 3 ani ai lui, abandonand jobul la care s-a inhamat acum 5 minute
.
toma nu pot, ma justific eu cu bratele de-acum pline de de toate.
ce e pentru mine din ce ai luat? intreaba el ca sa se amageasca? eei, tot e pentru tine, direct sau indirect.
un ghiozdan imi iei de la this guy?
de la el nu, ca are preturile mintite, iar noua mincinile nu ne plac.
mincinosule, striga toma cu incredere, iar mincinosul rade mintit, neintelegand engleza.
it was nice on that street, conchide toma in taxi, dupa obiceiul asta al externalizarii emotiilor, pe care si l-a autocultivat, daca nu cumva i l-am transmis pe nebanuite cand il dospeam in pantec.
e strada unde se repara genti, se vand picioare de vaca pe trotuar, legume si fructe de sezon, oglinzi taiate pe loc, metalo-chimice, uleiuri esentiale, mobila, cosuri de rachita, paine calda, papuci de guma. 4 salate la 10 lire, capsuni la 6 lire kg, croocs cu doi de o, la 20 de lire. lira egipteana e juma de leu romanesc, deci preturi bune pe strada mea pulsand in miros de portocalele, depozitate ironic in forma de piramida. de fapt, cred ca in funtie de personalitate, iti alegi cu ce miros umbli in nari. poti sa te sufoci in mirosul spumei din care sunt facuti croocsi, sau poti sa te pierzi in mirosul picioarelor de vaca, sau sa iti imaginezi ca lumea intreaga e o portocala, vorba andei calugareanu.
am trecut pe langa un magazin abandonat de mult. mi-a placut aerul ceausist al usilor, perdeaua rupta de timp, nu de mana de om. m-am oprit in fata imobilului asta ca o poezie de adrian paunescu. toma a zis: this is nice!
ah toma, you like what i like, i-am spus, si bucuria ca nu sunt singura in restrospectia asta, a umplut clipa.
apoi am gasit o scara de bloc, cu o usa nemeritat de expresiva. toma a intrat in scara si a zis: fa-mi o poza aici!
si iar am stiut ca ma plimb cu copilul meu, nu cu altcineva.
intr-un magazin de tenisi, toma s-a asezat obosit pe un scaun de ocazie, iar eu am studiat niste incaltari facute in vietnam. foarte placut am ramas impresionata. jos palaria vietnam.
toma m-a intrebat: daca nu-i iei, de ce m-ai mai adus aici? de ce stau pe scaunul
asta?
hai bine ma descartes, cu intrebarile tale-raspuns final.
la plecare toma i-a zis vanzatorului, asa ca fapt divers: eu beau limonada!
oo, a zis mustaciosu, stai bine pe vitamina ce, inseamna!
vrei sa lucrezi cu mine aici?
vreau, i-a raspuns toma intr-o araba fara cusur.
pe ce salariu? ..s-a dat mustaciosu smecher.
3 banane, a raspuns toma, ca-ntr-un film, scenografiat in timp real si menit sa blocheze regizor, cameraman, public, tot.
nu stiam ca stie cum se spune salariu in araba. stiam ca are flerul conversatiei, dar nu-i banuiam viteza de reactie.
trecem pe langa magazinul cu oglinzi. trupurile ni se segmenteaza, ca-n cartea de cunostintele naturii: cap, torace, abdomen, cap, cap, zambet, zambet, mana, picior, stop.
mami, ia-ma in brate, cerseste el intorcandu-se la 3 ani ai lui, abandonand jobul la care s-a inhamat acum 5 minute
toma nu pot, ma justific eu cu bratele de-acum pline de de toate.
ce e pentru mine din ce ai luat? intreaba el ca sa se amageasca? eei, tot e pentru tine, direct sau indirect.
un ghiozdan imi iei de la this guy?
de la el nu, ca are preturile mintite, iar noua mincinile nu ne plac.
mincinosule, striga toma cu incredere, iar mincinosul rade mintit, neintelegand engleza.
it was nice on that street, conchide toma in taxi, dupa obiceiul asta al externalizarii emotiilor, pe care si l-a autocultivat, daca nu cumva i l-am transmis pe nebanuite cand il dospeam in pantec.
Comentarii
Trimiteți un comentariu