Treceți la conținutul principal

sezatori de poveste

am incropit zilele astea niste ateliere de povesti pentru vreo 150 de copii cu varste intre 1,5 si 12 ani.
majoritatea erau egipteni, ceva invazie de chinezi, un canadian, un francez si 3 jumatati romanesti cat sa cant si eu alunelu alunelu hai la joc.
desigur ca fiecare categorie de varsta a venit cu provocarile ei, dar schimbul de energie a fost asa cum avea sa promita titlul sezatorilor, de poveste.
toma mi-a fost cel mai de nadejde asistent, distribuind foi si creioane, avand grija de carti si de marionetele cu care am dat viata povestilor.
sunt multe momente care mi-au incalzit sufletul si o sa incerc sa inramez aici cateva dintre ele ca sa mai plang de drag cand aproape ca le voi fi uitat.
grupului de 7-12 ani le-am citit despre sentimente si am dezbatut ingrijorari.
un baiat de 11 ani la intrebarea: ce te ingrijoreaza? mi-a raspuns: ziua judecatii de apoi. un altul de 7 ani desi parea trist m-a asigurat ca el nu e niciodata ingrijorat. m-a intrigat. atunci de unde tristetea asta mai grea ca pacla de afara? si-a amintit de o singura ingrijorare inainte de un concurs de ecuatii de gradul 2 pe care l-a castigat. uau, am zis si l-am aplaudat toti. iar el a respirat bucuria noastra si n-a mai fost trist.
o fetita de 8 ani e ingrjorata cand trebuie sa cante in public. am rugat-o sa cante pentru noi si i-am daruit si ei aplauze. cand a fost sa-mi expun eu ingrijorarea, toma a raspuns in locul meu: ii e teama pentru bebele din burta. eu am zis ca nu imi e teama, dar ca ma simt obosita.
copiii mi-au adus atunci apa.
cu un grup a trebuit sa fac multe exercitii de respiratie inainte sa ne apucam de povesti, fiindca trupurile lor hiperactive nu stiau sa stea cuminti la sezatoare. 
o fetita de 3 ani rugata sa deseneze marioneta cu care tocmai se jucase, mi-a desenat un punct minuscul: e un rechin a zis, dar l-am facut mic sa nu se sperie nimeni. pe un baietel chinez de 4 ani care nu se oprea din zbarnaiala l-am potolit cu 5 respiratii adanci cu ochii inchisi, apoi l-am rugat sa-mi cante ceva in chineza. i-am multumit si l-am aplaudat si pe el. a fost magulit fiindca stie ca e cel mai nazdravan din clasa lui, iar tot ce aude zilnic e: henry stop, henry come here, henry you are punished. 
una peste alta a fost asa cu incurajari, cu aplauze, cu povesti si cu imbratisari.
cand m-au intrebat: mis mai vii si maine? am raspuns da, dar pentru alte grupe de copii. ei s-au intristat, dar eu le-am reamintit ca nicio ingrijorare nu dureaza forever. 
a doua zi pe scari m-am intalnit cu baiatul ingrijorat de ziua judecatii. m-a mai intrebat o data, mis sigur azi nu ai venit pentru noi?
sigur, am raspuns zambind. 
oricum mis, tata e doctor deee, dee si-mi arata burta mea rotunda. gynecologist, zic eu. el zambeste timid. daca ai nevoie de ceva mis..
multumesc ahmed. ai grija de tine.
si tu mis.
a fost una dintre cele mai frumoase oboseli de cand sunt insarcinata. mi-am amintit ce bine imi e intre copii, ce de revelatii imi aduc ei si ce dor imi era sa le ating inimile. 



Comentarii

  1. si mie mi-ai atins inima cu povestea ta ... multa sanatate mamalutoma !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos si m-ai emotionat cu povestea ta!
    Numai bine si nastere frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet