Treceți la conținutul principal

filmul carusel al alegerilor mele de viata

credeam ca am o viata agitata cand ma imparteam intre joburi in bucuresti si alergam de dimineata pana seara intre gradinite, banca, sala, piata.
apoi m-am linistit un pic renuntand la banca si dedicandu-ma doar lucrului cu copiii, dar m-au furat festivalurile internationale si am intrat intr-un vartej nou.
apoi am aterizat in egipt, m-am luat cu revolutionarul meu cu picioare lungi si vise largi, i-am facut un copil frumos cum m-am priceput eu mai bine si am inceput o altfel de viata plina. cu joburi noi, cu drumuri rupte, cu alaptat, cu povesti in araba, cu neopriri si netras sufletul.
haosul devenise tihna zilelor mele pudrate cu praf si decorate cu bucurii marunte la tot pasul.
apoi in tot vacarmul asta asumat ne-a batut copilu obrazu sa-i facem si lui un frate, o sora ceva.
si-am zis: da chiar. ia sa ma salvez eu de la tot stresul cu o iubire noua. ia sa mai plamadim o minune, ca noua cu liniste nu ne place.
cu sarcina noua am iesit un pic de pe piata muncii si m-am facut ca agitatia nu-mi mai prieste. am respirat adanc si am lasat burta sa creasca fara responsabilitati profesionale, fara ganduri amestecate, fara frici planetare.
uite-ma insa mama de doi, cu nopti rupte in 4, iar cu alaptat, cu dereticat, cu gatit, citit povesti la dublu, schimbat scutece, luat copilul mare de la gradinita, trecut prin parc, pierdut portofelul, ajuns acasa, panicat un pic, intors in parc, gasit portofelul cu chei, bani, acte.
am plonjat intr-un greu nou, cu minuni aferente. nu plang, nu ma plang. din taxi ma uit la un batranel cu tricou polo, scotocind intr-un tomberon. gaseste un cap de papusa. il studiaza, aranjeaza parul portocaliu de lana, curata obrajii de cauciuc si pleaca cu capul in mana. vreau un film cu scena asta. vreau sa n-o uit.
apoi vad o musulmanca in statia de la tribunal cu un copil infasat in brate. il iubeste cum ii iubesc eu pe ai mei. si vreau si scena asta in film. in filmul carusel al alegerilor mele de viata. al vitezei cu care ma repliez, al bucuriei cu care creez, al oboselii cu care gospodaresc.
ma opresc in fata unei usi-oglinda si incropesc un poster pentru film. cu un copil la piept si unul stapan pe sine, sub 3 stropi de ploaie, la 22 de grade in decembrie la cairo.



Comentarii

  1. Corina, It's Yasmeen!
    I miss you very much and Mabrouk on your new baby!
    Toma is so beautiful Mashallah, wishing you so much happiness.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet