workshop cu lapte

Încep ziua cu 5 ateliere de engleză la grădiniță. Rain rain, go away.. râdem, glumim, suflăm nasuri, împărtășim nimicuri cu ditamai sensul. Citesc o poveste, alăptez copilul, dansăm, ei urlă de bucurie, o fetita le face semn să urle mai în șoaptă ca adormit bebelușu lu doamna.
Vin acasă, inima e plină deja iar ploaia nici nu s-a oprit. Arunc într-o geanta 4 printuri din blog si o mână de cosmetice cu suflet pentru un atelier femeiesc joi la București. În altă geanta arunc 10 scutece, 2 schimburi de haine si notitele pentru emisiunea de mâine în care abia aștept să dezbat educatia pentru fericire.
Îmi iau copiii si traistele si merg la trenul de 4 fara 10. Sa le pui fesuri, mai mama, ca ploua, se ingrijoreaza maica-mea, dar ploaia e semn bun, ii raspund si o intind la gara. Tatal copiilor îmi scrie ca a aterizat, după turbulente zdravene. Eu zic: am incredere în tine. In ce sens? Întreabă el. În sensul că nu te-ai speriat. Si-i trimit o poza de la atelierul de dimineață. Oo, workshop cu lapte, scrie el recunoscandu-si copilul sugand pe sub cartea mea de povești.

Te iubesc, zic.
Asta clar, conchide el, tulburat de-atata aterizare.
Hai că ploua la Pucioasa ca la Londra, mai adaug eu să micsorez distanta.
Lol, o scurtează el și ne întoarcem fiecare la preaplinul zilei lui.