Treceți la conținutul principal

dimineață de toamnă cu emoții grămadă

Tao a adormit în cărucior într-o rână, scriu eu iar dicționarul telefonului nu cunoaște cuvântul rână, vai de evoluția noastră lingvistică. Pun fasolea la încălzit. Așez emoțiile dimineții in sertarele sinelui și zâmbesc.
La magazinul de lângă parc am găsit o alternativă de bun simț la biscuiții oreo, respectiv ceva cu quinoa și gincobiloba, probiotice și conștiință, zic hai mă că le mai pasă și altora.
Toma își lua avânt cu bicicleta când eu am strigat  i love you! si mi-a stat inima. Era prima oară când nu primeam: I love you, too. Rămăsese iubirea mică de copilul meu gata de școală. Mânca toamna din mine ca din prepelița lui Brătescu Voinești. Atunci n-am plâns, dar plâng acum, scurt, gata.
I-am zis: I told you I love you.
I didn't hear you, a răspuns el zâmbind. I was too proud on my bicycle.
Mi-am așezat inima la loc pe bucățele în puzzle ul ăsta de mamă cool și am salutat doamnele care dădeau cu mătura la locul de joacă.
Aoleu, dar cu puii ăștia de pisică 2 la suta de grame ce facem?
A discutat Tao un pic cu ei, dă-le biscuiți cu gincobiloba, dă-le apă, go away go away come come, nu-i putem lua acasă, Tao. Dar poate vine cineva și îi ia, sigur vine.
Toma traumatizat a vrut acasă.
A plâns mult, suficient cât să ne luăm la revedere de la doamnele cu mătura și să punem pisicile în coșul bicicletei.
Am sunat-o pe Mari, stilista cățeilor de rasă ai Pucioasei, mama pisicilor abandonate, sufletista mea ușor de iubit. E bună viața, șterge mucii  și lacrimile, Tomică ! mai bine bagă  pisicile la mine în buzunar că-ți pică din coș și dăm în altă traumă. Hai cu ele la Mari la cabinet, că s-a terminat cu dârdâiala. Începe deparazitarea, luxul.
Pe drum spre casă Toma a așteptat 2 bătrânele care se opriseră în fața lui pe trotuar, fără să le claxoneze. They must be happy they met, mi-a zis, iar eu am plâns pe dinăuntru pentru copilul ăsta sensibil pe care mi l-a dăruit viața.
I feel proud we saved the kittens.
Da, mă, senzorialule. Plânsul tău le-a salvat, că dacă era după Greuceanu de Tao: go away go away pa pisa, pa.
A sărit lanțul de la bicicletă, iar eu l-am rugat pe un adolescent chipeș să ne ofere asistență. Mulțumim mult, Luigi.
Viața e plină de oameni mișto, băi, Toma.
Și de pisici, a adăugat el.
Hai zi mai în șoaptă că a adormit purcelu  de Tao.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet