Am multe minuni despre ziua de azi. M-ar ajuta o postare live, nu una în care tastez, dar lăsăm vlogul pe mai încolo și narăm clasic în seara asta.
Erau minunate două băbuțe povestind pe o bancă sub soare despre diverse.
Și un băiat de clasa Ia care o place pe Antonia de la a IVa și se rușinează când îmi vorbește despre ea. Povestea e de fapt cum eu am încercat să identific pe la toate clasele de ciclu primar cu care lucrez, vibrez, mă hlizesc o gagicuță Antonia pe care el o desenase la ora de engleză. Azi am zis: în ce clasă e Antonia care îți place ție? A 4a a răspuns el surprins că încă îmi mai pasă.
Ooo și eu o căutam in toate Antoniile de la pregătitoare. My bad.
Și a fost minunată o fetiță cu obrajii rumeni ca ai lui Moș Crăciun. Mi-a spus că stă la bloc și a desenat toate apartamentele, iar la fereastra ei a pus multe inimioare.
În fine, multe râsete sincere, compatibilități luate câte două sau câte 3.
O poveste cu 3 melci mutați dintr-un parc din Cairo într-un apartament unde au hibernat și apoi iar într-un parc unde s-au reanimat.
Vezi Toma, ce poveste frumoasă despre natura pe care o perturbăm prea mult?
Sau poate este despre niște melci care au învățat o bucurie nouă întristându-se, mi-a răspuns el.
La Pucioasa ne supărăm pe melcii care mănâncă salata din grădină, iar în alt colț de lume cineva îi duce la plimbare, îi studiază și-i reintegrează.
Dinamica asta a relațiilor.
Ce frumos ar fi să putem să ne dăm circumstanțe mereu.
Să zâmbim înainte să judecăm. Să ascultăm ca să ne înțelegem, nu ca să ne impunem.
Seara a conținut și bucata ei de dezbatere politică. Am putut să ascult, să compar, să respir, să zâmbesc, să-mi clarific percepția. Și mi-am amintit de discursurile fluid-populist-cald-dictatoriale auzite în egipt într-un context similar. Nu mă întind pe subiect fiindcă e delicat și vast, dar vă invit la vot sau la boicot, dar la ieșit din casă neapărat. Că oricum ne găsim pe Facebook cu un check in de la secția de votare.
Nu mai scriu deși minuni poate că mai sunt.
Vă urez ce-mi urez și mie: nedureri de cap, îmbrățișări în care se simte inima tâc-tâc, perspective clare și așteptări puține.
Erau minunate două băbuțe povestind pe o bancă sub soare despre diverse.
Și un băiat de clasa Ia care o place pe Antonia de la a IVa și se rușinează când îmi vorbește despre ea. Povestea e de fapt cum eu am încercat să identific pe la toate clasele de ciclu primar cu care lucrez, vibrez, mă hlizesc o gagicuță Antonia pe care el o desenase la ora de engleză. Azi am zis: în ce clasă e Antonia care îți place ție? A 4a a răspuns el surprins că încă îmi mai pasă.
Ooo și eu o căutam in toate Antoniile de la pregătitoare. My bad.
Și a fost minunată o fetiță cu obrajii rumeni ca ai lui Moș Crăciun. Mi-a spus că stă la bloc și a desenat toate apartamentele, iar la fereastra ei a pus multe inimioare.
În fine, multe râsete sincere, compatibilități luate câte două sau câte 3.
O poveste cu 3 melci mutați dintr-un parc din Cairo într-un apartament unde au hibernat și apoi iar într-un parc unde s-au reanimat.
Vezi Toma, ce poveste frumoasă despre natura pe care o perturbăm prea mult?
Sau poate este despre niște melci care au învățat o bucurie nouă întristându-se, mi-a răspuns el.
La Pucioasa ne supărăm pe melcii care mănâncă salata din grădină, iar în alt colț de lume cineva îi duce la plimbare, îi studiază și-i reintegrează.
Dinamica asta a relațiilor.
Ce frumos ar fi să putem să ne dăm circumstanțe mereu.
Să zâmbim înainte să judecăm. Să ascultăm ca să ne înțelegem, nu ca să ne impunem.
Seara a conținut și bucata ei de dezbatere politică. Am putut să ascult, să compar, să respir, să zâmbesc, să-mi clarific percepția. Și mi-am amintit de discursurile fluid-populist-cald-dictatoriale auzite în egipt într-un context similar. Nu mă întind pe subiect fiindcă e delicat și vast, dar vă invit la vot sau la boicot, dar la ieșit din casă neapărat. Că oricum ne găsim pe Facebook cu un check in de la secția de votare.
Nu mai scriu deși minuni poate că mai sunt.
Vă urez ce-mi urez și mie: nedureri de cap, îmbrățișări în care se simte inima tâc-tâc, perspective clare și așteptări puține.
Comentarii
Trimiteți un comentariu