lectia de iubit lumea

de cand mi-am intors viata pe partea cealalta, venind in egipt, am inceput sa respir cu celulele spre lume. m-am dezbracat de buna parte din preconceptii, mi-am orientat lamuririle catre toleranta, am lasat soarele sa ma badijoneze cu vitamina d, am inceput sa ma bazez numai pe fierul din patrunjel si rodie, am tratat durerile de cap numai cu apa.

am fost mai atenta la putinul verde din jur, m-am pierdut in el, de cate ori ma copleseau galagia, aglomeratia, noxele, praful.

m-am indragostit cum m-am priceput mai abitir si am plamadit un copil pe care il las in fiecare zi sa-mi arate ce-i viata.

ma uit la bucuria cu care sare in cate o balta de 17 ori. ma asigur ca nu trece nicio masina si-l las sa-si consume libertatea pana voi fi invatat si eu rabdarea.

si ne plimbam asa prin viata din lectie in lectie.

spune ba baaaai tuturor trecatorilor vlaguiti, dezamagiti sau senini, cu care ne intamplam pe strada. unora le trimite si bezele, daca i-au atins inima. sunt niste reactii chimice la care eu nu umblu, doar asist.

cand e intrebat cum il cheama se uita cu incredere la mine iar eu fac onorurile in araba sau engleza, dupa caz.

il las sa mearga in toate bratele care-l cheama si le odihnesc pe ale mele.

il cresc cu portile inimii deschise catre lume.

e copilul meu si al tuturor celor care ii zambesc cinstit.

selectia emotionala o face el, eu doar pun niste paranteze fizice, atunci cand contextul o cere.

mereu am iubit oamenii, dar parca de cand am dat lumii un om, ii iubesc pe toti ceilalti mai mult. ii fac co-parinti, cu voia lor.

am inteles azi cand intervievam o gagica brici, ca ii urez vise implinite indiferent de ce decizie vor lua superiorii mei. 

mi-am derulat gandurile pana acolo unde eu bateam la portile angajatorilor si le uram tot binele, indiferent daca urma sa colaboram sau nu.

am invavat in egipt sa gasesc timp sa spun oamenilor frumosi ca sunt o surpriza placuta pentru mine.

sa la reamintesc ce puternici sunt si sa le mai dau niste incredere.

sa-i intorc zambind in ale lor.

poate ca generozitatea asta noua s-a nascut din prea mult haos, din prea multa viata alergata, din prea putine suflete deschise, din prea graba succesului.

sau poate ca a trebui sa ma impletesc cu socialistul de tatalutoma si sa sadim impreuna un om gata de iubit restul oamenilor.

mai sunt atatea de invatat despre iubire, incat nu-mi permit sa pierd nicio lectie.

iar oamenilor usor de iubit, o sa le spun ca sunt frumosi, indiferent daca universul ne aduce impreuna pret de un interviu, o coada la paine, o escala.