Treceți la conținutul principal

stati deschisi la inima!

scriu de foame. as incropi o poveste, dar circumstantele nu-mi permit niciun lux liric, asa ca o sa transcriu ganduri pe care le-am agatat anterior in cuierul agendei, sa nu moara nescrise, cata vreme au miscat sufletul.
zice agenda asa:
mi-a stat ceasul la 8 fara 5. curge ziua ca nebuna fara timp.
toma se scuza ca a zis 'caca' si ma intreaba de ce e gresit sa folosim cuvantul asta, daca nu raneste pe nimeni?
ii explic ca si cuvintele pot sa raneasca, dezamagind. ca atunci cand ii promit ceva si as indrazni sa nu ma tin de promisiune.
el intelege ca sadness is also pain si mergem mai departe.
in taxi ii spune soferului, in araba: te-ai tuns misto. iar eu remarc un spirit de observatie pe care i l-am transmis cu puterea citoplasmei, pana in nucleul personalitatii.
e copilul meu.
imi spune: cand o sa fiu mare, o sa port si eu un copil in burta, cum m-ai purtat tu pe mine.
tatalutoma clarifica: baietii nu poarta copii, ei doar ii aseaza acolo si fetele au grija de ei.
eu o sa cresc puternic si-o sa-mi port copilul, insista toma complicand firescul.

mai scrie in agenda ca ploua cu flori mov dintr-un copac subtirel, ca intr-o scena trucata dintr-un film artistic.

podul peste nil e presarat cu egipteni in costum elegant sa zicem, supraveghind traficul, cu ocazia delegatiei franceze care vine sa ridice banii adusi saptamana trecuta de delegatia arabiei saudite.
se protesteaza timid in tahrir, fiindca sauditii ar fi cumparat cu banu jos 2 insule apartinand egiptului.
guvernul bate obrazul curajosilor care indraznesc sa comenteze, in ciuda legii anti-protest, dictatorialo-abil plamadita, sa inchida guri grabite si sa tina acasa pantofi gata de umblat strazile calde.
din mia de protestatari, 100 sunt arestati si facebookul fumega.
dictatorul-tata anunta ca daca vrea, inchide facebookul si ne uitam ca fraierii unii la altii, sa ne invatam minte sa stergem istoria scrisa de el cu creionul moale.

ce-am mai scris in agenda?
cum a venit o fetiscana sa se angajeze la gradinita si-am intrebat-o daca iubeste copiii. ea a zis ca nu prea, iar eu i-am zis: oo, pai e complicat atunci. numa la curatenie ma poti ajuta. iar ea a plecat.

apoi am dat peste o domnisoara din danemarca, venita in egipt din probleme sentimentale si ramasa pe meleagurile mele, fiindca prea e mintita democratia in danemarca. hai c-am trait s-o aud si p-asta! e mai buna dictatura mea din tahrir, decat democratia ei de dreapta. cica s-a speriat europa de imigranti si-a ales la putere numa extremisti, de care fug toti fiii batranului continent in tarile rupte ale imigrantilor veniti dinspre continentele tinere.

inchid agenda gandurilor, si mai vorbim cand se mai aduna. stati deschisi la inima!

Comentarii

  1. esti o femeie puternica si te apreciez mult, mi-ar placea sa te vizitez la gradi. sunt in trecere prin egypt . te rog scrie-mi . kiss kiss . cu drag toni sora lu'teo

    RăspundețiȘtergere
  2. hei, nu stiu despre care teo e vorba, dar da, mi-ar placea sa ne vedem. cat stai in egipt? eu miercuri plec in ro pentru 3 sapt. adauga-ma pe facebook sau lasa-mi aici un mobil la care te pot suna in egipt. mobilul meu aici e : 01014411457.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum vreun an si Andrei a zis ca o sa poarte un bebe in burtica atunci cand s-o face mare. I-am zis ca doar fetele poarta bebei si atunci, dupa o tacere scurta, mi-a zis "bine, tu m-ai purtat pe mine, atunci o sa porti copilul in locul meu, cand se va naste vei fi mamica lui si eu o sa fiu taticul lui!"..
    pampam..:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet