o mama intra in gradinita fumegand. copilul ei poarta alte haine decat cele cu care l-a lasat de dimineata.
ziua de azi s-a chemat water fun, fiindca niste piscine gonflabile s-au instalat in spatele gradinitei, iar 60 de copii intre 0 si 10 ani s-au balacit pe rand sau impreuna, pana i-a rapus foamea.
m-am introdus si eu in piscina, cu haine cu tot, ca asa au cerut chicotelile, nebunia, clipa.
apoi m-am zvantat sub bucuria lor si m-am intors in birou, la telefoane, incasari, planificari, evaluari pe fuga.
am oprit aerele conditionate, ca sa se usuce in tihna toate buclele, iar pielea zbarcita de pe degetele sa se intinda la loc.
mis corina, io m-am saturat de atata ineficienta, imi striga mama ajunsa la limita suportabilului- directoare peste 5 sucursale de banca.
dupa ce ma jigneste aprig, lacrimile ii dau de draci, poate fiindca raman calma sub ploaia de ofense.
ma intreaba ce as face eu daca copilul meu s-ar prezenta in alte haine la final de zi. trag aer in piept si raspund: fara nicio intentie sa va supar si cu inima pe inima, la finalul unei zile de piscina, as verifica fericirea copilului meu. apoi as zambi sa-l vad in alte hante, as incerca sa sugerez o mai buna gestionare a rucsacelor, dar n-as ruina o zi fericita, cadorisind cu acuze oamenii pe mana carora mi-am lasat copiii.
e clar, avem prioritati diferite, mi-a spus ea.
prioritatea mea doamna, in viata, deci si aici, e sa ma asigur de fericirea copiilor din jurul meu.
apoi imediat pe pozitia a doua, plasez traducerea fericirii respective, pe intelesul parintilor nemultumiti/ ultra ingrijorati/ absurzi/ indiferenti, dupa caz.
nu ma apar, greseala e a noastra, niste haine s-au incurcat. dar daca ati ajuns sa plangeti de nervi, nu-mi ramane decat sa va imbratisez. sunt trista ca va dati voie la o asemenea drama.
a stat in imbratisarea mea, apoi a zis: copiii mei va iubesc, va rog sa n-o luati personal.
ziua de azi s-a chemat water fun, fiindca niste piscine gonflabile s-au instalat in spatele gradinitei, iar 60 de copii intre 0 si 10 ani s-au balacit pe rand sau impreuna, pana i-a rapus foamea.
m-am introdus si eu in piscina, cu haine cu tot, ca asa au cerut chicotelile, nebunia, clipa.
apoi m-am zvantat sub bucuria lor si m-am intors in birou, la telefoane, incasari, planificari, evaluari pe fuga.
am oprit aerele conditionate, ca sa se usuce in tihna toate buclele, iar pielea zbarcita de pe degetele sa se intinda la loc.
mis corina, io m-am saturat de atata ineficienta, imi striga mama ajunsa la limita suportabilului- directoare peste 5 sucursale de banca.
dupa ce ma jigneste aprig, lacrimile ii dau de draci, poate fiindca raman calma sub ploaia de ofense.
ma intreaba ce as face eu daca copilul meu s-ar prezenta in alte haine la final de zi. trag aer in piept si raspund: fara nicio intentie sa va supar si cu inima pe inima, la finalul unei zile de piscina, as verifica fericirea copilului meu. apoi as zambi sa-l vad in alte hante, as incerca sa sugerez o mai buna gestionare a rucsacelor, dar n-as ruina o zi fericita, cadorisind cu acuze oamenii pe mana carora mi-am lasat copiii.
e clar, avem prioritati diferite, mi-a spus ea.
prioritatea mea doamna, in viata, deci si aici, e sa ma asigur de fericirea copiilor din jurul meu.
apoi imediat pe pozitia a doua, plasez traducerea fericirii respective, pe intelesul parintilor nemultumiti/ ultra ingrijorati/ absurzi/ indiferenti, dupa caz.
nu ma apar, greseala e a noastra, niste haine s-au incurcat. dar daca ati ajuns sa plangeti de nervi, nu-mi ramane decat sa va imbratisez. sunt trista ca va dati voie la o asemenea drama.
a stat in imbratisarea mea, apoi a zis: copiii mei va iubesc, va rog sa n-o luati personal.
Comentarii
Trimiteți un comentariu