n-o sa scriu despre cum m-am certat cu soferul uber si cum am coborat platind jumatate din cat afisase aplicatia. nici despre radacinile indiene pe care le beau sa ma revitalizez.
nici despre cum am tratat durerea lu toma de ureche cu ulei de masline si usturoi. mare branza.
nici despre conflictele de interese de la job, nici despre nedreptatile saptamanii.
nici despre cum am murit un pic cand am vazut cum si-a spart barba o fetita de la gradinita. nici despre cum a primit mama ei vestea cu calm, desi uite ca poate despre asta ar trebui sa scriu.
nici despre cum a plans toma cand s-a rupt in 2 creionul cu care desena.
si eu cand eram ca el am plans cand am sters cu guma pana am gaurit pagina.
l-am intrebat: de ce ai plans?
pentru creion am plans, nu pentru mine. apoi doamna mi-a zis ca daca s-a rupt by mistake, nu trebuie sa plang, dar eu nu stiam ca by mistake.
n-o sa scriu nici despre baiatul de la afterschool care petrece saptamana cu mami si weekendul cu tati, desi uite si despre iubirea lui egala pentru parintii care nu se mai iubesc ar trebui sa scriu. sau cine sunt eu sa le judec iubirea? poate ca ei se iubesc cum nu stiu eu sa inteleg.
n-o sa scriu nici despre petele de pe obrazul si de pe piciorul lu toma, desi ma holbez la ele de 5 minute, in ignoranta mea care le va rezolva si pe astea cu un pupic numa.
n-o sa scriu despre dezamagirea nepretuirii, despre ramificatiile incertitudinilor, despre guguloiul de luna plina la care m-am uitat cu tatalutoma mai mult ca sa marcam ce ne invitase facebooku sa facem ca cica de la revolutia pasoptista nu se mai zarise asemenea guguloi.
tutancamon isi ingropase de mult chilotii lui cu fir de aur in piramidele pe care nu se asezase colbu, cand se infoiau mestesugarii in europa, sa scrie reforme, dar nici despre asta n-o sa scriu ca n-am evidente istorice.
n-o sa scriu deci despre nimic, fiindca nu pot sa incropesc de-o asezare in pagina, de o intriga, de un deznodamant ceva.
pot doar sa insir gand dupa gand, margica langa margica, frantura langa frantura, of langa of si sa-mi culc istoveala oblojita c-un ceai de anason, placid ca povestea de azi.
nici despre cum am tratat durerea lu toma de ureche cu ulei de masline si usturoi. mare branza.
nici despre conflictele de interese de la job, nici despre nedreptatile saptamanii.
nici despre cum am murit un pic cand am vazut cum si-a spart barba o fetita de la gradinita. nici despre cum a primit mama ei vestea cu calm, desi uite ca poate despre asta ar trebui sa scriu.
nici despre cum a plans toma cand s-a rupt in 2 creionul cu care desena.
si eu cand eram ca el am plans cand am sters cu guma pana am gaurit pagina.
l-am intrebat: de ce ai plans?
pentru creion am plans, nu pentru mine. apoi doamna mi-a zis ca daca s-a rupt by mistake, nu trebuie sa plang, dar eu nu stiam ca by mistake.
n-o sa scriu nici despre baiatul de la afterschool care petrece saptamana cu mami si weekendul cu tati, desi uite si despre iubirea lui egala pentru parintii care nu se mai iubesc ar trebui sa scriu. sau cine sunt eu sa le judec iubirea? poate ca ei se iubesc cum nu stiu eu sa inteleg.
n-o sa scriu nici despre petele de pe obrazul si de pe piciorul lu toma, desi ma holbez la ele de 5 minute, in ignoranta mea care le va rezolva si pe astea cu un pupic numa.
n-o sa scriu despre dezamagirea nepretuirii, despre ramificatiile incertitudinilor, despre guguloiul de luna plina la care m-am uitat cu tatalutoma mai mult ca sa marcam ce ne invitase facebooku sa facem ca cica de la revolutia pasoptista nu se mai zarise asemenea guguloi.
tutancamon isi ingropase de mult chilotii lui cu fir de aur in piramidele pe care nu se asezase colbu, cand se infoiau mestesugarii in europa, sa scrie reforme, dar nici despre asta n-o sa scriu ca n-am evidente istorice.
n-o sa scriu deci despre nimic, fiindca nu pot sa incropesc de-o asezare in pagina, de o intriga, de un deznodamant ceva.
pot doar sa insir gand dupa gand, margica langa margica, frantura langa frantura, of langa of si sa-mi culc istoveala oblojita c-un ceai de anason, placid ca povestea de azi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu