Treceți la conținutul principal

serbare cu sustainable touch

s-a adunat oboseala, s-au amestecat emotiile, s-au invalmasit dorurile, s-au topit putintele in neputinte si uite-ma in nesomn la orele 4 dintre noapte si zi.
nici nu stiu cui sa scriu si la ce sa invit.
as invita toate mamele duse la serbare sa nu le fie rusine de copiii lor care plang de emotie in loc sa cante ca la repetitie.
ma doare incurcatura de pe fetele parintilor frustrati pentru nereusitele umane ale copiilor lor.
la fel cum ma dor si educatoarele care insista pentru perfectiune, neluand in calcul coordonatele vietii de copil.
am sarbatorit craciunul azi la gradinita, intr-o societate preponderent musulmana. am pus zambete peste frici, liniste peste nemultumiri, speranta peste confuzie.
am sarbatorit nasterea fiului dumnezeului unora in timp ce tara dezbatea adevarurile a patru profeti de-ai unui alt dumnezeu.
in timp ce globul traia drame pentru care o sa inventam niste dumnezei noi ca sa ni le putem explica.
am sters lacrimi de copii ai caror parinti n-au reusit sa ajunga la concert. poti sa dai vina pe trafic, pe pisici, pe magari, pe nil, pe crocodili. cantarea nu se repeta. servesti un biscuite, consumi o vina, faci o poza cu mr ahmed costumat in santa si cam atat.
am primit niste dulciuri sofisticate de la o mamica inimoasa, le-am dat si eu unei ingrijitoare mai fara noroc. ea a plans si mi-a zis: nici nu stiu ce sa zic. m-a urmarit replica ei peste zi. am inteles ca uneori daca apuci sa strangi omul de mana in timp real si in strangerea aia ii simti inima, nu mai conteaza cate cuvinte s-au rostit si ce forma au luat ele.
am facut niste ghirlande din brosuri de supermarket si-am decorat curtea gradinitei cu ele, cat sa-mi zica tatalutoma cand a venit sa-si vada copilul cantand: i felt your sustainable touch.
niste parinti care traiesc in uk, dar care in vacante vin acasa, in egipt si aduc copiii la noi la gradinita, mi-au zis: ce treba buna ati facut mis corina.
multumesc. sa le spuneti acolo in uk ca ne straduim aici la piramide sa facem vorba lu hagi o figura frumoasa.
aa, chiar gheorghe hagi, foarte bun jucator, mi-l amintesc.
ma asez sub bradul de plastic si le cant copiilor ai caror parinti n-au reusit sa ajunga la serbare, un mos craciun romanesc. impart cu ei dorul de parintii mei si ma derulez pe dinauntru pana la vremea serbarilor mele cantate tare, cu drag, cu incredere.
m-am nascut sa tin copilaria in picioare. asta cred ca e menirea mea.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet