Treceți la conținutul principal

bube si figuri de stil

am inceput sa culeg orhidee de pe jos cum culegeam in copilarie macese sau coarne sau flori de tei.
nu mai am oracol sau jurnal, am telefon mobil si tableta si blog.
inseilez propozitii ca atunci, un pic mai global narate si presarate cu plestile astea de orhidee ca intr-o apoteoza a dramaticului.
nici nu stiu ce sa fac cu ele. o sa le fierb, o sa le topesc in vreo alifie sau o sa le las sa se usuce pe un ziar ca ma pricep bine la asta. am mai uscat si coji de rodie, samburi de curmale spre intrebuintari care au uitat sa mai vina.
am pus si niste paine uscata pe pervaz pentru pasarile din cartier iar toma a zis: ce si-ar dori pasarile o mama ca tine!
iar eu i-am zis lui cand ii citea o poveste lu tao: ce si-ar dori bebelusii un frate ca tine.
mi-a dat azi universul o mama de imprumut in timp ce mama mea de acasa se istovea in dor. am imbratisat-o pe mama de imprumut pe viu si pe mama de acasa in gand iar cate lacrimi curg acum n-o sa stiu niciodata.
tao rade si isi scutura capul ca si cand la doar 3 luni a inteles despre ghidusie tot ce trebuia inteles.
ieri un baiat murdar a vrut sa-mi vanda niste saci de gunoi. l-am acuzat de supra pret. el a zis: pa viata mea! i-am desfacut pachetu si i-am numarat sacii. erau 6. el imi promisese 10. ti-i cumpar la juma de pret ca sa te iert.
ma iertati domnita.
domnita, nedomnita, tu tre sa stii ce vinzi.
asa e. m-a pacalit ala cind mi-a facut pachetili.
am mototolit sacii si i-am adus acasa. langa ziaru cu orhidee. bube si figuri de steil, cum ar veni.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...