Treceți la conținutul principal

poloneza din piata, muraturi cu snur si o vrabie in balcon

am fost de dimineata in piata mea rupta sa-mi iau legume pentru o comanda de muraturi. ca asa ofer eu muraturi cu snur, in loc de martisoare.
toma m-a ajutat sa aleg iar tao m-a ajutat si el sforaind in marsupiu langa gramada de sfecla rosie.
cum bre 8lire kilu de morcovi? pai de ce sotu meu a luat ieri cu 5 lire? el e mai destept sau cum?
a zambit vanzatoru, ca sa nu-i zic taranu ca sunt fata cu bun simt si astia se ataca repede.
nu domnita, si tu esti desteapta, mai desteapta ca el am impresia.
ce-ti mai dau? 3 legaturi de ceapa verde dulce ca tine sa-ti traiasca copiii, cum te cheama frumosule? Toma. Doma? Nu bre, Toma, T, Toma. Si p-ala micu? Tao? Cum ma? Tao bre. Aoleu, hai ca e mai frumos numele tau. De ce bre sar io de langa ardeii capia? Ce-are Tao? A fost un faraon, d'al lu tutancamon. Hai sa ma ierti, mi-a zis semi-taranu si-a scos din buzunarul rochiei lui un teanc de bani cat toata productia mea de muraturi pe juma de an.
ma ajuta el sa pun legumele in plasa si-mi zice: vezi ca aveai telefonu aci la fund ai de viata mea sa nu-l mai lasi in plasa cu castraveti. hai ca nu-l mai las, promit.
o zaresc pe o poloneza cu care m-am mai intalnit tot in piata asta acu vreo 3 luni.
vaaai, ce faci? ce bine imi pare sa te revad. doamne, ce copii frumosi ai. o pup: hai ca nu e vreme de complimente.
of, scuze ca ca ti-am pierdut nr de tel.
ajuta-ma cu legumele astea sa te iert, am repezit-o eu. am oprit un taxi, ea mi-a pus legumele langa sofer, ne-am imbratisat strans si-am plecat. nici nu stim cum ne cheama. Heei, a strigat ea, lasa-mi nr de tel la taraba asta cand mai treci, ca eu de la ei cumpar legume in fiecare zi.
a intrebat toma: e o prietena de a ta mami?
Da toma, intr-un fel. Am cunoscut-o acum vreo 3 luni cand eram in piata cu mamaie si tataie, ehe ce vremuri. acum era ea cu mama ei. ca asa suntem noi astea pierdutele prin lume, fericite pe rand.
te-a imbratisat strans am vazut.
ai dreptate, are o inima mare.
am ajuns acasa, am facut niste homeschooling cu ziare, lipici, adunari si scaderi. am alaptat purcelul si m-am apucat de muraturi. la al 18lea borcan am facut o pauza de cafea.
 am pus sfecla rosie la oparit, am surprins vrabia care mi-a rontait usturoiul verde din ghiveci si i-am zambit. i-am pus niste coji de paine pe pervaz, sa-mi lase usturoiul in pace.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet