Treceți la conținutul principal

mindfulnessul de azi

incerc in fiecare zi cu toma o sedinta spontana de mindfulness, o dezbatere a sentimentelor cu care ne-am confruntat in ultima vreme; respiram adanc, ne promitem diverse, ne explicam unul altuia perspectivele, uneori ii cer sa deseneze ca sa deprinda punerea in concret a emotiilor.
l-am intrebat de ce azi in parc nu s-a dus sa se joace cu copiii pe care l-am incurajat sa-i abordeze. Because I want to make friends based on what I feel and that curly hair boy in the middle of them seemed to not like me. And to the kids that I don't feel, I just wave, I don't go.
Ok. Am inteles si apreciez ca esti atent la ce simti inainte sa relationezi cu oamenii. Dar e important sa incerci, eu sunt acolo sa intermediez daca e nevoie, n-as vrea sa eviti sa-ti faci prieteni din teama ca ca n-or sa te placa. Si imi pare rau ca te-am speriat cand m-am mutat pe o alta banca si pentru o clipa ai crezut ca m-ai pierdut. N-o sa plec niciodata fara sa te anunt.
Si n-o sa-mi mai zici niciodata: toma, te las pe strada daca nu te misti acum!
Imi pare rau, am zis asta o singura data, dar eram insarcinata in 8 luni, ma simteam rau, tu aveai in plan o plimbare lunga prin spatele parcului iar eu iti ceream varianta mai scurta fiindca abia stateam in picioare. Ne-am certat iar eu am strigat ca te las acolo.
Sa nu mai faci asta mami, fiindca noaptea visez ca ma lasi de-adevaratelea si nu te mai gasesc.
Imi pare rau, n-o sa te las niciodata, promit, dar poate imi promiti si tu ca atunci cand ma auzi ridicand tonul inseamna ca sunt obosita si ma ajuti sa trec peste neputinta, nu fortezi limitele.
Am inteles.
Te iubesc.
Si eu te iubesc.
Esti cel mai intelegator copil din cati am cunoscut si din cati am nascut.
Inchei terapia cu el si se trezeste tao. Isi ia 3 secunde sa se dezmeticeasca, apoi sinapsele isi fac treaba si el rade cu limba scoasa de bucurie ca ne-am intalnit in lumea asta, in tara asta calda, in casa asta dezordonata, in viata asta complicat de frumoasa. Ce forma unica de bucurie. Oare de ce rad bebelusii cu limba pe afara? Din lipsa de dinti sau pur si simplu din necontaminarea sufletului? Cand invatam sa radem atenti, timizi, vinovati si pastram limba in gura? Cand isi face rusinea cuib in constiinta? Il pup de 7 ori pe obrazul fin ca o piftiuta. In curand o sa vrea lapte, o sa vrea plimbat, o sa vreau sa gatesc, o sa trebuiasca sa scot rufele din masina, o sa ma viziteze niste dezamagiri, niste neraspunsuri, dar pana atunci stau in secundele astea in care el rade cu limba pe afara iar eu invat fericirea pe surpriza-inapoi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi.
Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint?
Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit.
Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcare …

dimineață de toamnă cu emoții grămadă

Tao a adormit în cărucior într-o rână, scriu eu iar dicționarul telefonului nu cunoaște cuvântul rână, vai de evoluția noastră lingvistică. Pun fasolea la încălzit. Așez emoțiile dimineții in sertarele sinelui și zâmbesc.
La magazinul de lângă parc am găsit o alternativă de bun simț la biscuiții oreo, respectiv ceva cu quinoa și gincobiloba, probiotice și conștiință, zic hai mă că le mai pasă și altora.
Toma își lua avânt cu bicicleta când eu am strigat  i love you! si mi-a stat inima. Era prima oară când nu primeam: I love you, too. Rămăsese iubirea mică de copilul meu gata de școală. Mânca toamna din mine ca din prepelița lui Brătescu Voinești. Atunci n-am plâns, dar plâng acum, scurt, gata.
I-am zis: I told you I love you.
I didn't hear you, a răspuns el zâmbind. I was too proud on my bicycle.
Mi-am așezat inima la loc pe bucățele în puzzle ul ăsta de mamă cool și am salutat doamnele care dădeau cu mătura la locul de joacă.
Aoleu, dar cu puii ăștia de pisică 2 la suta de grame …

Făcătură. Cu suflet.

2 documentare
Copiii mei ținându-mi fața în palme și pupându-mă, ah senzația aia nu seamănă cu nimic, e tot ce n-ai știut că îți poate dizolva supărările, glorifica eforturile, îmbrățișa intențiile.
Scos gunoiul pe prispă în frigul serii în timp ce o ambulanță gonea prin fața porții reamintind ce norocoși suntem încă împreună, mai plictisiți sau mai nervoși, mai ofticați sau mai neîmpliniți, ce norocoși suntem încă toți în casă asta caldă.
Australia arde, se îmbrățișează cangurii pe net, băi, urlă natura spre noi, dar la noi e bobotează, ne e prea friguț să ne pese.
Curățenie, scos din sertare, aruncat de pe rafturi, triat jucării, pus haine de dat. Gata, hai să respirăm mai liber anul ăsta, hai să ne debarasăm de tot ce ne amestecă gândurile, intențiile, hai.
Copiii desenează. Tao scrijelește bătăi de inimă pe o carte de povești. Scrie la o carte, cum ar veni. Tacso mă întreabă: that is not an important book for you?
It is very important for Tao, răspund.
E vremea intențiilor. Am pub…