Treceți la conținutul principal

mindfulnessul de azi

incerc in fiecare zi cu toma o sedinta spontana de mindfulness, o dezbatere a sentimentelor cu care ne-am confruntat in ultima vreme; respiram adanc, ne promitem diverse, ne explicam unul altuia perspectivele, uneori ii cer sa deseneze ca sa deprinda punerea in concret a emotiilor.
l-am intrebat de ce azi in parc nu s-a dus sa se joace cu copiii pe care l-am incurajat sa-i abordeze. Because I want to make friends based on what I feel and that curly hair boy in the middle of them seemed to not like me. And to the kids that I don't feel, I just wave, I don't go.
Ok. Am inteles si apreciez ca esti atent la ce simti inainte sa relationezi cu oamenii. Dar e important sa incerci, eu sunt acolo sa intermediez daca e nevoie, n-as vrea sa eviti sa-ti faci prieteni din teama ca ca n-or sa te placa. Si imi pare rau ca te-am speriat cand m-am mutat pe o alta banca si pentru o clipa ai crezut ca m-ai pierdut. N-o sa plec niciodata fara sa te anunt.
Si n-o sa-mi mai zici niciodata: toma, te las pe strada daca nu te misti acum!
Imi pare rau, am zis asta o singura data, dar eram insarcinata in 8 luni, ma simteam rau, tu aveai in plan o plimbare lunga prin spatele parcului iar eu iti ceream varianta mai scurta fiindca abia stateam in picioare. Ne-am certat iar eu am strigat ca te las acolo.
Sa nu mai faci asta mami, fiindca noaptea visez ca ma lasi de-adevaratelea si nu te mai gasesc.
Imi pare rau, n-o sa te las niciodata, promit, dar poate imi promiti si tu ca atunci cand ma auzi ridicand tonul inseamna ca sunt obosita si ma ajuti sa trec peste neputinta, nu fortezi limitele.
Am inteles.
Te iubesc.
Si eu te iubesc.
Esti cel mai intelegator copil din cati am cunoscut si din cati am nascut.
Inchei terapia cu el si se trezeste tao. Isi ia 3 secunde sa se dezmeticeasca, apoi sinapsele isi fac treaba si el rade cu limba scoasa de bucurie ca ne-am intalnit in lumea asta, in tara asta calda, in casa asta dezordonata, in viata asta complicat de frumoasa. Ce forma unica de bucurie. Oare de ce rad bebelusii cu limba pe afara? Din lipsa de dinti sau pur si simplu din necontaminarea sufletului? Cand invatam sa radem atenti, timizi, vinovati si pastram limba in gura? Cand isi face rusinea cuib in constiinta? Il pup de 7 ori pe obrazul fin ca o piftiuta. In curand o sa vrea lapte, o sa vrea plimbat, o sa vreau sa gatesc, o sa trebuiasca sa scot rufele din masina, o sa ma viziteze niste dezamagiri, niste neraspunsuri, dar pana atunci stau in secundele astea in care el rade cu limba pe afara iar eu invat fericirea pe surpriza-inapoi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe