Treceți la conținutul principal

Continuando

Am cateva minute mintit- libere, nara dreapta semi-infundata (iar s-a blocat creativul, iar overthinkingul) si o cafea sa n-o numesc proasta ca lucrez la detasarea de labeling negativ.
Bucataria zace sub vase amintind de meniul saptamanii care a trecut. Soarele sparge retina. Luminati-va ma, urla el de pretutindeni.
Ce doare ma cori? Cum ma tot? Pe tine nu te-a durut niciodata tot. Tu mereu te-ai priceput sa dori pe bucatele, sa extragi fix stropul ala care ar fi umplut paharul si sa aduci greul la nivel. Sa-l porti iar in zambete. Sa-l iei la misto. Fa o gluma!
Tatalutoma pune o piesa: continuando y buscando. Cand vrei si tu sa cazi, hop ti-o da la gioale si-ti monteaza aripile. Ia de zboara.
Stai ma ca acu chiar era de cazut.
Tao explodeaza de ras. Vasele murdare nu miros pana la el. In brate la tati miroase a liniste. Si vine smoothie- ul de mango. Cine a zis ma ca e greu?
Auzi mami, nici nu stiam ca am masina asta, se trezeste toma scotocind prin praful altui colt de casa. Cine mi-o fi dat-o? Ne uitam toti mirati. Nimeni nu stie. Ca un fel de miracol. Si toma decide: this has become my favourite car.
Ca viata: praf, greu, lehamite, prioritati, mango, o piesa despre mers inainte, plante agatandu-se de sansa in balcon, haine largi, fuga de responsabilitate, asumarea care doare din spatele ochilor care fug de plans care nu cauta motiv care stiu ca a venit timpul. Inca un timp, mai nou ca celelalte, mai larg poate. Si surpriza unei jucarii rupte pe cara nu stiai ca o ai, dar pe care brusc o scoti din praf si o faci icoana ta noua cu roti.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...