Treceți la conținutul principal

cum inchid eu timpul in capsule

Ziua tace calda ca intr-o capsula in care inchid eu timpul uneori cand nu vreau sa investesc efort in drumuri.
m-am trezit la 5 dintr-un somn si-asa fragmentat de 17 ori de tao vinovatul si minunatul dimpreuna in acelasi scutec.
Am pus niste fasole alba la fiert, am consumat smoothie-ul, spalat muzguritul in chiuveta, balacit 10 minute, experimental potty training - checked.
Facut cafeaua, trezit casa, mini-pizze in cuptor. Toma mi-a zis: this pizza is terrific. I love you just for making it. Si eu am zis: ce bine c-am facut-o ca m-am ales cu niste iubire.
Am plantat iasomia, pus un creion-tarus in ghiveciul cu sapunica, si infipt un cartof dulce incoltit intr-un borcan cu apa.
Arata cam ca ca un sobolan, dar cand o sa se umple de frunze o sa ia forma de copac. Imi pun o manusa cu care spal vasele si fac o poza care n-ar fi avut nevoie de nicio manusa, dar parca se cerea niste rosu in compozitie. Traiesc si eu sa compun imagini, ce sa fac?
Tatalutoma a zis: si unde o sa plantezi tu ditai cartofu? ca lu asta ii trebuie pamant nu gluma.
Mai taci ma si enjoy the ride.
Toma ii pregatise o felicitare. Pai ziua mea inca n-a venit.
Nu-i nimic, a zis toma, te sarbatorim de mai multe ori.
Si daca nu ma chema tao fix asa: ma-ma ma-ma, semn ca sunt fericita nascatoare de minuni care dorm putin, va mai povesteam cate ceva.
Sa va fie duminica duminica.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...