Treceți la conținutul principal

7 ani gata

7 ani gata. 2 copii, 2 bagaje. Desprindere săracă sau eleganta, cum vrei s-o iei. Simplicity is the ultimate sophistication. Cărțile de copii, jucariile, decorațiunile de suflet, străchinile românești făcute cadou la oameni care raman la inimă și pe care nu stiu cand o să îi revad. Nu plang, n-am vreme. Nimicuri cu sens date si ele în stânga și în dreapta. Pus in bagaj 2 furculițe si o lingură care îmi plac; O carte a scriitorului egiptean preferat. Niște humus, pasta de susan, uleiurile esențiale, 5 sapunuri locale.
Tatalutoma si alutao de ce nu? a improvizat un cantar din 4 scanduri de pat dispuse în cruce si 2 lazi de plastic drept talere. Am umplut fiecare lada cu câte 10 kg de carti românești. Apoi am pus lăzile laolaltă si valizele pe rând in contrabalanta și am verificat cele 20 kg din bagaj. Toma s-a pus si el la un capăt de scandură cu 3 kg de cărți în mana si ne-am distrat ca în balansoar. 20 kile de cărți românești rămân pe meleagurile lu tutancamon, tributul meu pentru găzduire.
Am mai scos, am mai băgat, am mai triat, am lăsat în urmă cu toată detașarea cu care m-am priceput să evaluez posesiile devenirii. Si cand mi-a venit să oftez am zis: e totul în noi, bai Toma.
Iar Toma a zis: mama, să mă vezi la noapte în avion cum mă întreabă doamna: cafe țai? Si eu o să răspund picior peste picior: apple juice, please.
Mi-a placut cântarul improvizat. E frumoasă munca mâinilor.
Hai să mai mâncăm un mango. Ca de mâine, în murele de la Pucioasa ne oprim.
Hai și mi-oi face si eu unghiile astea lila si să urc în avion ca o doamnă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet