joi, 19 mai 2016

cu stiloul asumarii

ziua a curs grea, plina, amestecata, vie.
s-a prabusit un avion.
m-au rascolit niste dileme.
m-am intors la gradinita din cairo, dupa 3 saptamani de infuzie cu ceai de iarba verde, romaneasca. nici n-am stiut cat imi lipsisera copiii, pana nu am pupat cativa ciorchini de obraji, mai proaspeti decat ii lasasem. niste parinti mi-au spus: ce bine ca v-ati intors. locul asta straluceste iar. inima mea s-a topit, s-a reintegrat, a ras si a plans.
un prieten drag a devenit ministrul sanatatii, iar minunea asta e vecina cu irealul, cu visul, cu neinchipuitul. cu baiatul asta am soptit sperante. el a plans pentru niste oameni pe care nu i-a putut salva, iar astazi uite, ii razbuna in spirit, promitandu-le truda.
ne-am mutat intr-o casa noua, a sasea, daca stam sa numaram in praf, devenirea. apa curge, luminile se aprind, geamurile sunt echipate, ne doare la plasa, de tantarii verii.
toma face un dus, canta, in cada maro ca ciocolata. nu e mizerie, asa e ceramica, cacanie.
respir adanc. aerul se duce, nu ma apasa. inseamna ca suntem bine.
un frigider in rate, un aragaz de buzunar, plante pe toata latura peretelui de sticla.
ma striga toma. e plin de sange la nas. in joaca lui, a inteles ca ceva e in neregula, dar nu stie inca ce se petrece.
probabil reintorsul la 45°C dupa saptamanile de ploaie torentiala de la pucioasa, se traduce intr-o asfel de recalibrare.
mami, ma simt rece.
de ce mami, ca nu e frig, ma dau eu meteoroloaga in timp ce curat sangele, cat pot de senina, ca sa-mi dau forta.
ma corecteaza: i didn t say it s cold, i said i feel cold!
of toma, ai dreptate. mereu gresesc si iti judec circumstanta, uitand veridicitatea sinelui tau, mai presus de pareri, vis-a-vis de concret.
il iau in prosop si-l depun pe patul nou si tare, ca o convingere ca viata se scrie cu stiloul asumarii, inca!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu