Treceți la conținutul principal

cu stiloul asumarii

ziua a curs grea, plina, amestecata, vie.
s-a prabusit un avion.
m-au rascolit niste dileme.
m-am intors la gradinita din cairo, dupa 3 saptamani de infuzie cu ceai de iarba verde, romaneasca. nici n-am stiut cat imi lipsisera copiii, pana nu am pupat cativa ciorchini de obraji, mai proaspeti decat ii lasasem. niste parinti mi-au spus: ce bine ca v-ati intors. locul asta straluceste iar. inima mea s-a topit, s-a reintegrat, a ras si a plans.
un prieten drag a devenit ministrul sanatatii, iar minunea asta e vecina cu irealul, cu visul, cu neinchipuitul. cu baiatul asta am soptit sperante. el a plans pentru niste oameni pe care nu i-a putut salva, iar astazi uite, ii razbuna in spirit, promitandu-le truda.
ne-am mutat intr-o casa noua, a sasea, daca stam sa numaram in praf, devenirea. apa curge, luminile se aprind, geamurile sunt echipate, ne doare la plasa, de tantarii verii.
toma face un dus, canta, in cada maro ca ciocolata. nu e mizerie, asa e ceramica, cacanie.
respir adanc. aerul se duce, nu ma apasa. inseamna ca suntem bine.
un frigider in rate, un aragaz de buzunar, plante pe toata latura peretelui de sticla.
ma striga toma. e plin de sange la nas. in joaca lui, a inteles ca ceva e in neregula, dar nu stie inca ce se petrece.
probabil reintorsul la 45°C dupa saptamanile de ploaie torentiala de la pucioasa, se traduce intr-o asfel de recalibrare.
mami, ma simt rece.
de ce mami, ca nu e frig, ma dau eu meteoroloaga in timp ce curat sangele, cat pot de senina, ca sa-mi dau forta.
ma corecteaza: i didn t say it s cold, i said i feel cold!
of toma, ai dreptate. mereu gresesc si iti judec circumstanta, uitand veridicitatea sinelui tau, mai presus de pareri, vis-a-vis de concret.
il iau in prosop si-l depun pe patul nou si tare, ca o convingere ca viata se scrie cu stiloul asumarii, inca!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet