Treceți la conținutul principal

despre atitudine si stil, la 3 ani si-o bicicleta

m-am tuns cum m-am priceput, am dat cafeaua in foc, mi-am pus salvarii preferati si piatra de la mediterana la gat si l-am trezit pe toma: hai hai hai hai.
bine ho, nu tre sa ma grabesti. unde mergem?
la gradinita, un fel de tara minunilor.
nu vreau camasa asta.
de ce? e foarte draguta.
eu vreau tricoul albastru si sosete diferite.
toma e prea cald pentru sosete.
stiu, de-aia nu-mi iau sosete lungi, ci mai scurtute, dar nu la fel, vreau una albastra si una rosie!
mersi mami, ca ma lasi cu tricoul asta albastru. camasa o pun in ghiozdan to check with my friends if it's a good one.
bine ca te-am imbracat 3 ani jumate cu ce am crezut eu. oficial, personalitatea ta si influenta anturajului, au inceput sa cantareasca mai mult decat parerea lu maica-ta. e ok, mergem inainte.
auzi mami, aveai dreptate, un ghiozdan nu foarte plin, e mai usor de carat. sa le spui asta si copiilor la gradinita. dar imediat cum ajungem, ok?
bine ma bine, mersi ca imi prioritizezi agenda.
te-ai tuns frumos mami!
crezi? sau trebuie sa-i intrebam pe prietenii tai?
nu nu, o sa le spun eu ca te-ai tuns frumos. auzi mami, Ali ma pune sa-l ciupesc si-mi spune ca pe el nu-l doare decat cand se loveste de perete. dar cand el ma ciupeste, ma doare.
ali e un baiat trist si se vinde mai puternic decat voi toti, dar tu esti empatic si-o sa-l ajuti sa zambeasca din nou.
in taxi, se introduce cu patos: eu sunt toma, tu cine esti?
soferul se prezinta si-l intreaba in araba daca el e baiat bun.
toma raspunde cu incredere ca da. eu, de pe vocea a doua: in fine..
toma: in fine, adica sunt un pic bun si un pic nebun haha.
soferul rade si-l intreaba daca e din egipt, data fiind araba lui ghidusa.
din egiptul nou, se da toma mare, asumandu-si dorinta lu tacso de a da tarii asteia o infatisare fresh.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet