Treceți la conținutul principal

la liniste lucrezi zi de zi cu nelinistile

toata lumea minte. e un adevar pe care mi-l spun mie sau pe care indraznesc sa-l gandesc la capataiul copilului meu adormit deja.
m-a mintit si el, aruncand cu perna in lustra, inventand jocuri de lumini, aproape scurtcircuitand casa si zambind a nisnaiu cand am intrat in camera.
toma e foarte periculos ce ai facut. daca nu ma asculti, nu mai suntem prieteni.
i am just a kid, ma linisteste el.
aa, ok. ce nebuna sunt! ma iau eu la misto in gand si merg sa verific cate cuburi de gheata sunt in congelator.
m-a mintit si o profesoara la gradinita, cand am prins-o pe facebook in timp ce ar fi trebuit sa supravegheze copiii. mi-a zis ca ar fi putut sa ascunda telefonul cand am intrat, dar nu era nevoie, fiindca ea se uita la ceas. i-am reamintit ca sunt ceasuri in fiecare clasa, dar ea mi-a spus ca nu merg bine.
m-a durut micimea dezbaterii, dar nu e loc de durere cand oamenii nu vad nelalocul minciunii.
a mintit si taximetristul ca ne-a adus acasa, la fel cum a mintit si copilul care a rupt o carte azi in clasa.
le-am spus ca nu mai vreau sa vad niciun zambet care se succede unei pozne.
vreu sa aud sorry. how can we fix it?
poate ca sunt o dreamer. nu mai conteaza.
maine in loc de circle time, lipim cu scoci toate cartile rupte in timp si neplanse.
la bucatarie se cearta 2 femei de serviciu, una crestina si una musulmanca.
innabus conflictul intrucat pt musulmanca e ramadan, deci ea se cearta pe nemancate si pe nebaute, in timp ce crestina se balacareste cu lipia intre dinti.
hai sa amanam iscoada, sugerez eu, pentru cand e liber la mancare pentru amandoua si argumentele vin mai cu patos din ambele sensuri.
o trimit pe musulmanca sa se spele pe ochi, iar ea ma asculta cuminte.
in gradina se cearta niste copii, vinovatul rade, rasul lui ma apasa, il chem in birou. e socat.
il trimit si pe el sa se spele pe ochi si sa ia o pauza de 5 minute, de la jocul pe care il conducea cu puterea culpei.
de ce mis?
fiindca asa am zis eu!
ma asculta.
cer o cafea, cu puterea directoratului.
aproape ca ma tem si eu de toata forta cu care m-am imbracat.
cafeaua nu vine.
bucatareasa m-a uitat.
sau e universul care regleaza din forte si imi aminteste ca nu pot sa controlez chiar tot.
merg si-mi fac singura cafeaua si schimb niste pareri cu bucatareasa care ma uitase.
ea imi aduce de la ea din targ, fel de fel de strachini si stergare, care nu se gasesc la bulivard, dar fara de care eu nu stiu sa traiesc.
i-am comandat un rug traditional, pe care sa stam la masa metalica, pe care tot ea mi-a adus-o din targul cu minuni.
zic: vezi sa nu-mi aduci vreo chiciosenie. mai discret asa. ca tu imi aduci numa involanate si inciorchinate si inzorzonate.
mis corina, pa ochii mei daca nu iti caut ce-o fi mai bun.
hai bine. am incredere.
cu retrospectiva asta merg sa verific vinul, care nici el nu fermenteaza ca in povestile viticole de succes, ci asa in rastimpuri, in ton cu greul vietii.
cartea mea cu drama unei mame de copil captiv in supradoza, ma asteapta pe noptiera improvizata dintr-un lighean cu o tava.
mi-e si teama s-o deschid. la fel cum imi e de teama sa n-o citesc, sa n-o parcurg, sa n-o traiesc ca pe o frica a viitorului.
ce garantii aduce veridicul clipei?
cine imbraca viitorul in haina linistei?
nimeni.
la liniste lucrezi zi de zi cu nelinistile!






Comentarii

  1. Coffee

    You go first
    into the cold
    kitchen
    and pour me a cup of coffee.

    So that I can leave
    my dreams behind
    and get a grip
    on reality.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet