Treceți la conținutul principal

we made a world with our hands

e cum mi-a zis tatalutoma: cori, tu nu esti facuta sa stai doar in birou sau doar in clasa sau doar in bucatarie. tu esti asa un mix care se scrie pe sine, bazaind cu treaba de colo pana colo.
3 incasari, 2 tabele, 3 telefoane, o cafea, o ingrijorare, 45 de copii xerox, o comanda la supermarket.
scot plastelina de la frigider, dau cateva indicatii in clasa, corectez niste devieri de situatie, cant, respir.
gust din mancarea zilei, inchid ochii si-mi spun: sunt fericita.
lucrez intr-un loc in care se gateste zilnic, pentru 50 de copii ale caror incaltari le stiu pe dinafara, iar eu sunt norocoasa degustatoare a meniului lor, plamadit cu grija, cat mai departe de arome, coloranti, grasimi si zahar.
singurele griji sunt: cum sa nu se pateze tricoul lu abdullah de acuarela, ca suna maica-sa crizata, cum sa ii confisc temporar tableta lu abderahman de la after school si sa-l conving ca there is life out of the video games, cum s-o fac pe ingrijitoarea de la english 2 sa nu mai minta, cum sa balansez libertatea pe care le-o dau profesoarelor, cu letargia in care se pierd ele, nestrunite, cum sa-i dau eu avant copilului cu dizabilitati, care simt ca poate sa mearga singur, dar coloana lui vertebrala se teme inca sa-si asume responsabilitatea, cum sa infuzez si creativitate si justitie si practicalitate si sa respect libertati individuale.
alte 12 incasari, incui biroul, fug in clasa, pictam luna si stelele cu galben, iar noaptea cu negru, desigur. copiii se bucura, poate la noapte n-or sa se mai teama de intuneric.
ma suna un nene sa intrebe despre gradinita, ii dau detalii fugitive, intrebarile lui sunt citite cumva, nefiltrate prin grija. ma grabesc sa inchid.
maine pot sa vizitez?
maine nu, fiindca e public holiday.
de ce?
pai pe mine ma intrebi tatis? v-ati luat tara in maini acum vreo 2 ani pe vremea asta, ati iesit in strada, ati pus sistemu jos, v-ati ales lider democrat si-acu mancati dictatura cu falafel, ai de constiinta noastra umana!
inchid visteria, e tarziu si capul imi explodeaza.
un copil imi arata o zgarietura. o cataloghez usurica si-l trimit sa se spele cu apa. ma crede pe cuvant.
o fetita imi intinde in fata ochilor degetele ei manjite de oja. o prietena a sterpelit de acasa o oja fuxia si s-au manechiurit pe furis, in gradina. aoleu, ia repede acetona asta si sterge-te pana nu vine maica-ta sa ma intrebe: da adultii unde erau?
intra mama ei in birou, cand degetele erau curate, doar un danf de acetona strapungea arsita.
suntem bine, am avut un episod minor cu oja, dar l-am incheiat.
ha ha, asa face si acasa, o maimuta!
vin acasa, povestesc bucati de emotii de peste zi, pun un cub de gheata pe durerea din frunte, iar tatalutoma ma cadoriseste cu un pahar din vinul facut de el. e bun, sa dea dracii-n masa, vorba lu tataie.
toma gusta si el: uaau.
apoi ne luam de maini toti 3 si dansam in cerc, pe un nursery rhyme de-al lu toma.
el ne intreaba: we made a world with our hands?



Comentarii

  1. Eye of the Beholder

    Every now and then
    I stand still for a moment
    taking in
    the incredible beauty
    of my children.

    Once in front of the mirror
    I asked my daughter:
    "How can a girl be
    as beautiful as you?"
    "How would I know",
    she shrugged,
    "it's you who made me".

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet