Treceți la conținutul principal

sfarsit cuminte de zi

noaptea e cuminte spre calduta.
resoul cumparat de la cooperativa fratiei musulmane imi incalzeste talpile goale.
m-a intrebat vanzatorul: esti musulmanca?
hai sictir, i-am raspuns platind resoul. ca doar nu ma apucam sa-i fac educatie spirituala pe nepromovatelea.
m-am indragostit de un sapun de lavanda, fabricat in turcia citesc pe eticheta. e un sapun onest, cam ca ala facut de mamaia, numa ca imbuibat de lavanda. imbatranesc, imi zic. niciodata nu m-a atras lavanda, iar acum imi da tarcoale. femeie ce sunt!
mi-am facut si unghiile cu purple de atata lavanda, daca tot suntem la feminisme.
toma mi-a zis: mami, tu nu vezi ca esti mai mica decat cutare si decat cutare? esti cea mai mica, ce sa mai. poti sa plangi la tati in brate ca numai el te mai salveaza.
toma, iar o iei pe calea competitiei? uite eu nici nu vreau mai mare decat sunt.
hai ca esti o dulce, am glumit.
ei ce sa-ti zic. nici dulce nu vreau.
vreau asa mica si sarata, ca o gluma care nu doare.
il aud fredonand un cantec libanezo-italian, adaptat in engleza de profa de pian, o egipteanca cu jumatate de ureche muzicala.
plec sa spal vasele, ca sa nu aud ce canta el. vreau sa plang la serbarea de ziua mamei de-adevaratelea.
mami iti fac un masaj la cap.
aahh, uite asa as vrea sa mor.
doamne mami, ai paduchi!
si ce daca, raspund eu, moale ca o salcie care a uitat sa bea din malu raului.
hai ma mami ca am glumit, pe tine nu te sperie nimic.
aproape nimic, confirm eu si-mi fac o poza retro, cu freza praspat coafata de manutele lui coborate din cer pe capul meu obosit.
inca o zi se arunca in sacul norocului numit viata.
sa mai lasam si visarea sa scrie, ca realul cat a putut a scris.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...