Treceți la conținutul principal

usor cu cafeaua pe scari

ieri  a fost ziua in care am iesit din casa cu cana de cafea in mana. n-am avut inima nici s-o dau pe gat, nici s-o las pe masa, asa ca uite-ma coborand ca-n `usor cu pianul pe scari`.
a fost frumos cum batea soarele in cana mea, cu toma spulberand praful in pas saltat si cum am avut timp sa beau 4 guri bune pana ne-am urcat intr-un taxi. hai ca pana la urma e loc de mai multa bucurie home made in simplul vietii.
toma mi-a zis: da-mi sa sorb eu ultima picatura sa nu ti se verse in geanta, iar eu am zis: hai ca esti destept.

la gradinita am sters nasuri multe de copii cu guturai si m-am gandit ca nu poti sa stergi de 6 ori pe zi nasurile a 14 copii daca nu iubesti meseria pe care ti-ai ales-o.
le-am spalat si manutele inainte de mancare si m-am pierdut in analiza podurilor de palma ca niste gogosi cu gem.
m-a durut capul tare. am rugat-o pe o fetita de la afterschool sa-mi maseze crestetul si am simtit niste vibratii interesante. mi-am zis: fata asta e speciala.
ea s-a oferit sa ma ajute in clasa asa ca am delegat-o sa organizeze jucariile, sa stearga nasurile cu mine, sa cante. am admirat mult determinarea ei. se risipise durerea de cap in timp ce ea isi exercita harul si m-am gandit ce buna ar fi lumea daca oamenii nu s-ar irosi in indeletniciri care nu li se potrivesc.
pe seara m-am bucurat pentru o mama care se reunea cu copilul ei, am complimentat o dansatoare din buric, am ascultat niste muzica mediocra si-am mancat sarmale bune de orez.
azi am sarbatorit o aniversare, am ghicit o zodie, am imbratisat 5 oameni dragi, poate mai multi, am dezbatut viziuni educationale, am vorbit in 4 limbi cu 7 nationalitati.
toma s-a jucat mult in parcul sufletului.
pe tatalutoma l-a chemat un baietel si i-a spus: vrei sa faci ceva pentru mine?
ce sa fac?
poti sa-mi pazesti gramezile astea 4 de nisip?
de ce? tu unde te duci?
ma duc sa -i spun ceva tatalui meu.
tatalutoma a zis: poti sa te bazezi pe mine.
copilul a zbughit-o.
a venit sora lui cu niste apa intr-un pahar.
tatalutoma a comunicat: sunt aici sa pazesc gramezile astea.
ea a spus: eu am adus niste apa. vom pazi impreuna.

asta am vrut sa va spun: ca responsabilitatile n-au legatura cu varsta, ca bucuriile n-au o limba anume, ca imbratisarile calde topesc deznadejdile, ca nu-ti trebuie balcon sa-ti bei cafeaua la aer. 

Comentarii

  1. Tu stii sa vorbesti romaneste? Mai usor cu anglicismele si cu romgleza ca esti ridicola. Despre ce "mama care se reunea cu copilul ei" vorbesti? Fatuco, nu mai mutila limba romana - poate vrei sa spui "se revedea". Despre ce "determinare" vorbim? Poate vrei sa spui ambitie, vointa, motivatie. A determina inseamna a cauza, a provoca. Se vede ca ai uitat sa gandesti in romana (asta daca ai facut-o vreodata). Totul e o engleza tradusa chinuit in romana. Hai, reuneste-te cu limba romana sa vezi cum e!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eliza, doare! Vorbele tale, scrise intr-o romana pura, ma fac sa sufar, chiar daca nu-mi sunt adresate. Apreciez faptul ca esti preocupata de forma, dar, sa-mi fie cu iertare, as fi apreciat si mai mult mesajul tau daca ar fi luat forma unor sugestii ”amicale”.
      Primul meu impuls a fost sa te intreb asa: Elizo, fato, nu poti sau nu vrei sa simti fiorul ”necuvintelor”?
      Acum, insa, am renuntat la intrebare, fiindca dincolo de randurile fatucii asteia vibreaza viata, dorul, sinceritatea.
      Hai, incearca sa-ti traiesti frumos viata si vei vedea ca e mai simplu decat sa scuipi venin. Lasa viperele sa faca asta! Vreau sa cred ca tu esti mai buna decat ele.
      Succes!
      Violeta

      Ștergere
  2. Eliza daca nu iti place ceva "schimba canalul",nu iti mai pierde timpul citind ce noua altor agramati chiar ne place~nu strica energia pozitiva si revelatia emotiilor adunate citind aceste randuri,stai in banca ta si fa niste integrame.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eliza, chiar daca poate este corect punctul tau de vedere...felul cum ai ales sa te exprimi, cu ura si violenta si batjocura si jigniri mie personal mi se pare revoltator, josnic, urat, violent; presupun ca intentia ta a fost de a educa, de a atrage atentia, de a comunica....de ce cu atata violenta si ura?
    Dana, un mare fan si sustinator al acestui blog din toata inima

    RăspundețiȘtergere
  4. eliza cred c-a scris, s-a eliberat si a fugit, asa ca nu ii mai raspund pe indelete. sigur ca pe undeva are dreptate. eu imi duc zilele in engleza si araba, iar la limba mea din inima ma intorc seara tarziu cand imi doarme copilul. multumesc oricui ma citeste. acuzele nu ma clatina, cel mult ma amuza. un an senin sa avem, in orice limba ar curge el.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eliza,e doar un om bolnav de rautate care doreste sa para inteligenta si nici macar nu este,e doar o simpla rautate.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...