am iesit din gradinita istovita amestecand ganduri, franturi de dezamagiri, planuri de mai simplu.
toma isi pusese ochelarii de gangster, de la magazinul cu orice produs 2 lire.
toma, e noapte afara, am spus.
nu intelegi nimic, a parut el sa-mi raspunda. purta pe brate macheta lui din materiale reciclabile de care tati o sa fie atat de mandru ca o sa-i pupe mainile si ochii si crestetul.
mergem sa mancam in oras, m-a invitat copilul meu de 4 ani la un fel de cantina care vinde un orez amestecat cu linte si naut, sos de rosii, lamaie, usturoi si plouat cu ceapa prajita.
consumam cina asta de umplutura, traversam o strada mare si neagra, vantul aproape ca zboara macheta, eu indrug o ocara, toma promite seriozitate.
cumparam portocale, capsuni, banane, hai si castane, o sticla de apa. strada rupta atenteaza si ea la siguranta machetei, dar ajungem in casa teferi.
ne pupam, asa de temerari ce suntem.
imi spune: daca te doare capul eu pot sa-ti fac un masaj. of toma, ce bun esti. nu ma doare.
auzi mami, ma uit si eu 2 min la mr tickle?
nu toma, ca tu nu te uiti doar 2 min, tu te uiti 5 apoi 10 apoi 15.
nu, promit, in seara asta ma uit chiar 2 min fix.
adoarme insa inainte ca eu sa termin de scos rufele din masina de spalat, iar eu imi dau voie la o bucurie vinovata.
coc castanele, ma gandesc cum mancam eu in torino un coif de castane de 3 eur cand eram nemama si nu oftez. e un gand care nu doare. e ca o pagina citita dar fara sublinieri.
casa respira liniste.
tatalutoma suna cu o veste buna.
deschid cartea blogului, incarc stiloul zilelor si scriu rutina asta pasnica din datorie fata de constiinta, fata de oameni, fata de sufletele care merg inainte cu fruntile sus.
toma isi pusese ochelarii de gangster, de la magazinul cu orice produs 2 lire.
toma, e noapte afara, am spus.
nu intelegi nimic, a parut el sa-mi raspunda. purta pe brate macheta lui din materiale reciclabile de care tati o sa fie atat de mandru ca o sa-i pupe mainile si ochii si crestetul.
consumam cina asta de umplutura, traversam o strada mare si neagra, vantul aproape ca zboara macheta, eu indrug o ocara, toma promite seriozitate.
cumparam portocale, capsuni, banane, hai si castane, o sticla de apa. strada rupta atenteaza si ea la siguranta machetei, dar ajungem in casa teferi.
ne pupam, asa de temerari ce suntem.
imi spune: daca te doare capul eu pot sa-ti fac un masaj. of toma, ce bun esti. nu ma doare.
auzi mami, ma uit si eu 2 min la mr tickle?
nu toma, ca tu nu te uiti doar 2 min, tu te uiti 5 apoi 10 apoi 15.
nu, promit, in seara asta ma uit chiar 2 min fix.
adoarme insa inainte ca eu sa termin de scos rufele din masina de spalat, iar eu imi dau voie la o bucurie vinovata.
coc castanele, ma gandesc cum mancam eu in torino un coif de castane de 3 eur cand eram nemama si nu oftez. e un gand care nu doare. e ca o pagina citita dar fara sublinieri.
casa respira liniste.
tatalutoma suna cu o veste buna.
deschid cartea blogului, incarc stiloul zilelor si scriu rutina asta pasnica din datorie fata de constiinta, fata de oameni, fata de sufletele care merg inainte cu fruntile sus.
Bravo, Corinel, scrierile tale imi transmit emotia jucausa, bucuria calda de odinioara, cand erai putin mai mare decat copiii de care te ocupi tu acum si deveneai personajul principal al oricarui "eveniment"la care erai prezenta...Vad ca Toma iti seamana-aceeasi spontaneitate a mintii si aceeasi noblete a sufletului! Iti doresc tot ce-i mai bun pe lume , pentru tine , pentru familia ta si pentru cei dragi.
RăspundețiȘtergere