Treceți la conținutul principal

bucurii romanesti

curg zilele ca ploaia. ne apropiem de finalul escapadei romanesti. cate un fulger de gand legat de intoarcerea in cairo strabate in rastimpuri tihna in care ne-am afundat si plamanii parca isi uita meseria, pometii coboara si buzele se lipesc in incercarea de a nu lasa larcrimile sa se strecoare inca.
toma se hlizeste in cada, sub bobarnacele pe care le efectueaza mamaia de la pucioasa broastei de cauciuc- gata sa sara pe marginea cazii sau pe unde i-o mai fi scris. 
iau o foarfeca -vai mama ei - si-l tund cu discretie, pe ici pe colo, profitand de prosteala din apa. ce usor merg toate cu mamaie pe baricade.
tataia lu toma coace pe fuga niste seminte. tatalutoma primeste sarcina sa distribuie vinul in pahare si se conformeaza cu o dezinvoltura de chiran. joaca 'celsi cu atletico'. marcel intreaba, nervos ca deja a ratat inceputul partidei: cine a dat bara? tatalutoma semi-interesat, dar intuind intrebarea, raspunde prompt ca atletico. reluarea atesta faza si marcel e multumit de ginerele lui 'pe faza'.
imi torn pe furis juma de pahar din vinul destinat meciului si ma strecor langa turturel tunsul, fericit-toropitul, in vise-cazutul.
o sa insir cateva momente, niste senzatii cu care ne-am leganat inimile saptamaile astea:
am fost azi la gradina zoologica. ne-am intristat langa zimbru, ne-am revenit langa lame, am ras cu pofta la vidre, am studiat maimutele, ne-am regasit langa capre. cand am iesit pe poarta gradinii toma a facut cu mana. catre garduri, catre animale, catre drama lor, catre ingrijitori, catre neintelesul captivitatii.
ieri am fost pe stadion. toma si tatalutoma au alergat, iar eu mi-am incrucisat picioarele pe iarba si mi-am mai pus din ganduri in ordine. am vorbit cu o turmita de oi si ne-am imaginat cum ar fi sa traim in pucioasa.
la plecare, toma a facut cu mana stadionului si a zis: pa! 
apoi pe drumul spre casa, a plans in soapta in carucior, ca niciodata.
nu doresc nimanui neputinta cu care eu si tatalutoma am imbratisat tristetea asta noua. poate ca l-a coplesit verdele ud al stadionului sau poate oile i-au spus ce nu stim noi sa intelegem, sau poate ne-a auzit planurile si el mai vrea in cairo. l-am luat in brate pe rand si a mai plans un pic cu fiecare dintre noi.
apoi viata asa le aranjeaza, ca niste doamne de treaba isi doreau sa-l cunoasca pe tomica, despre care aflasera atatea de pe blog si l-au inveselit cu un elicopter pricopsit cu lumini si cu muzici, cum nu ti-a mai fost dat sa vezi coborand de pe stadion.
ehe.. si uite asa am dus-o din emotie in emotie.

am vazut 2 caini facand dragoste, o albina ascunsa de ploaie intr-un liliac alb, o vrabiuta mancand un vierme, o pisica la povesti cu un melc, 2 cotofene dansand elegant.

o babuta cu fusta inflorata, culegand un chistoc de tigara abia aruncat de un tanar mistocar, si fumandu-l picior peste picior cu nesat, in statie.

mamaie si tataie de la pucioasa in balansoarul tineretii fara batranete.

la trecerea de pieton un tata bun culegandu-si de la scoala fetita de vreo 7 ani, cu cozi impletite pana la genunchi. i-a luat ghiozdanul, a luat-o pe dupa-umeri, au trecut 3 secunde lungi precum cozile si apoi a intrebat-o cald: ce faci? ea a raspuns moale ca bine.. apoi n-am mai auzit..

la banca a venit un alt tatic bun, fost coleg de generatie. are 4 copii, mai mari ca toma. mi-a ras inima sa-i vad pe toti 5. ce repede si ce frumos. ce buna e viata cand nu te temi de ea!

am baut cu tatalutoma o cafea in curte si ne-am uitat la ploaie. el m-a intrebat daca asta e considerata light rain sau medium sau heavy. i-am zis ca medium.. si ne-am uitat la ea in continuare.
el statea pe o buturuga si eu pe o cutie de lavabila. imi picura in ceasca si mi s-a parut deosebit.

nu-mi mai vin in minte alte bucurii, desi sa tot mai fie!
o sa va mai povestesc, cand se mai aduna.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet