inca un pic si opresc focul la musaca. toma e in lumea viselor, cracanat si impacat cu universul. se discuta intarcarea, dar cata vreme adoarme la san, pamantul se roteste.
zilele astea invata sa sara. l-a apucat asa un foc si una doua salta stangul, se bazeaza pe dreptul, isi face avaaant si hop.. n-a mers. iar ridica stangul, se impiedica, pica, si ce daca.. hop hop..aplaud cu frenezie pe langa el incurajand fiecare incercare. o sa mor de bucurie cand o sa sara cu ambele picioare. ma si vad explodand.
cadoul lui de paste pentru bunicii de la pucioasa, manca-l-ar mami de organizat. cum isi planifica el evolutia, sa insenineze inimile tuturor.
il asteapta strabunica lui la leagan. si smochinul din fata prispei cat s-o fi facut? doamne cate raspunsuri avem de aflat.
beau o gura de vin si ignor o ditamai furnica. aleg sa vad partea buna a venirii ei, respectiv instalarea verii in balcon si refuz sa ma ingrijorez cu privire la surorile ei gata sa culeaga resturile de biscuiti lasate de toma te miri pe unde.
am ignorat yoga si meditatia de cand am nascut, fiindca n-a mai fost chip de conectat cu universul altfel decat prin rasetele lu tomica. daca ma afla tatalutoma ca nu-l pun la socoteala in bilantul fericirii supreme, imi bate obrazu. da stie si el ca in sigma implinirii mele are ditamai contributia, deci m-o ierta.
revin. mi-am gasit mantra. m-am documentat un pic, am ales s-o concep dupa chipul si asemanarea mea, cum mi-a stat mereu bine. initial am crezut ca e o formula intima, de soptit numa sinelui meu, dar apoi m-am gandit c-or fi suflete printre voi care s-or bucura s-o citeasca si si-or plamadi si ei una.
uite zice cam asa: toate se vor aranja, asa cum s-au aranjat mereu. sunt fericita cu ceea ce stiu, iar tot ceea ce nu stiu, abia astept sa aflu. las oamenii sa fie cine sunt, fiindca fiecare duce o lupta despre care eu nu stiu mai nimic. dau lumina fiindca sunt lumina, deci caut lumina.
Comentarii
Trimiteți un comentariu