capsule de bucurie

mi-a zis toma azi, in timp ce decupam un cactus desenat de el: uau mami, esti magica. in sensul ca el ar fi ciopartit toti spinii, dar eu am taiat cu grija ca o croitoreasa de buna credinta. de-aia care coase repede, te suprinde cu un detaliu fistichiu, livreaza la timp si-si merita banii.
am inteles in felul asta ca poti aduce magie copilului tau fara sa-l duci la disneyland. ca daca dai viata efortului depus de el cu carioca pe foaia patata de ness, ajunge. sigur ca nu ajunge mereu. dar si cand ajunge, te imbraca o senzatie certa de `mereu`.
apoi cand se juca fotbal cu tacso, i-am vazut pe amandoi fericiti. asta batranu, ca daca ma aude, ma pune la colt si-mi arata el cine e mai pensionar dintre noi, isi reamintea driblinguri dintr-o alta viata, iar toma invata sa suteze cu incredere, sa triseze mai putin, sa se apere agil.
zic, uite ma cum sta timpul cu noi la masa, cand nu ne cramponam din fel de fel de neputinte mici.
uite cum umple copilul o zi de sambata zambita cu parintii lui, nesofisticat.
cum ne spune: we are 3, si arata cu degetul fiecare entitate, cat sa ma doara pe mine constiinta numerelor 2 sau 1, in interptarea lui holistica, de copil gata om.
la culcare tati i-a aranjat patul si i-a zis: toma, vrei sa-ti spun un secret? niciodata nu mi-a placut sa-mi fac patul, dar pe al tau il fac de drag. si toma l-a ajutat, fiindca i s-a parut firesc.
e fantastic cum se spala greul de pe o generatie pe alta, cum ne lepadam de mofturi cu puterea daruirii, cum propagam libertati asumate, satui de apasare.
n-o sa stim niciodata cat de parinti suntem. dar poate ca avem sansa sa intelegem cat de copii am fost, cu fiecare capsula de bucurie in care conservam senzatii de familie.