Treceți la conținutul principal

sometimes it`s simple and sometimes it`s not

sometimes it s simple and sometimes it s not! a filosofat toma inainte de culcare.
da-mi un exemplu, am sapat eu in marinimia lui ancestrala.
uite: tu esti simpla, ca nu ai barba.
tati nu e simplu, fiindca ar barba.
bun! am inchis multumita de raspunsul compact.
nu mi-a placut azi in excursie!
of, stiu, am simtit!
nu mi-a placut showul fiindca muzica era data tare si nimeni nu s-a gandit ca imi era frica.
of toma, sunt mandra ca ai reusit sa mergi singur. si te-am lasat, doar fiindca ai vrut sa incerci si fiindca ai plans ca ma opun. dar ai mers cu autobuzul, ai dormit in brate la mis yasmeen, ai fost cu prietenii tai, iar acum esti cu mami si cu tati iar.
auzi, eu nu am chef sa dorm!
cum ma sa nu dormi? doar n-ai chef sa iesi la o plimbare pe strada in toiul noptii.
it was not nice what you said, ma amendeaza el cu plans stand sa curga.
of toma, n-am vrut sa nasc o frica noua, am glumit si eu, am extrapolat, dar te iubesc. cum sa te trimit pe strada?
as fi vrut sa nu zici asta, apasa el pe rana mea si merg cu inima sa ma lipesc de a lui, ii pup lacrimile si ma scuz iar. ii pup pieptul.
tatalutoma iese din subrutina lui de programare mai avansata ca viitorul previzibil de magic, si vine sa puna umarul la drama de pe saltea.
of, ce-ati patit ma iar?
ei, eu am zis ca doar nu vrea pe strada, iar el mi-a batut obrazu.
sigur ca ai zis ce nu trebuia. hai toma sa aranjam patul. mami, ai asternuturi curate?
am, sigur ca am, numa daca vine maine depanatorul de la zanussi si iscusim masina aia de spalat, manca-i-as io programu scurt.
toma ajuta la netezirea patului si se lungeste ca un copil care isi cunoaste locul, timpul, masura, bataile inimii.
imi pare rau ca te-am suparat, subliniez eu cu ultimul marker in forma de of.
e ok, sunt fericit ca l-am ajutat pe tati la netezirea patului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...