uneori scriu pentru voi, alteori numai pentru mine, ca intr-un jurnal al fricii mortii spiritului.
sigur ca spiritul nu moare, dar daca se transforma in ce nu sunt gata sa joc, imi sintetizez aici trairile, ca intr-o expozitiune a noului sine, ca sa am de unde ma compune, cand sunt bucati.
sigur ca limitez audienta bezmeticizand in esenta, dar ce sa fac daca ma doare la spirit? scriu, nu? ma disec.
am vazut azi un frate mai mare-victima a fratelui mai mic, nestiind sa scape de manipularea mezinului, care nu stie sa traiasca fara sa-si umileasca stalpul de rezistenta. am fost ferma cu micutul, am cerut respect, iar fratele mai mare mi-a multumit ca l-am perceput in fastaceala lui serviabila.
am vazut o femeie de serviciu spaland vase plangand si m-am gandit: ce poate sa doara mai tare? asta e viol in plina zi, la locul de munca, intr-o institutie plina de copii. am pupat-o pe obrazul ud si i-am luat un napolitan cu ciocolata. mi-am luat si mie unul. si l-am mancat acolo in bucatarie, langa plansul ei.
stiu de ce plange. stiu si a cui e vina. si mai stiu si ca vinovata nu stie ca gresit, desi se stie pe sine.
dar cati reusim sa stim ca gresim, fix in bucata de timp in care am gresit?
cati gasim intelegere sa iertam acuzantul si sa ne dezvelim de acuze?
nu cred ca merge fara detasare. sau fara un suflet tampon, gata sa absoarba din energia conflictului, sa medieze, sa panseze, sa discearna adevarul clipei.
am mai vazut un copil muscat zile la rand de un coleg care nu comunica altfel. vatamatul saptamanii si-a luat azi revansa, tragandu-l tare de par pe copilul cu dinti de fier.
am lasat lupta sa curga dreapta 3 secunde. apoi am zis: ei vezi cum vine viata cu raspunsuri?
si am stiut ca muscatorului i-a apus era. ca graba cu care el musca, s-a resetat in trasul asta de par.
poate ca toate normele de educatie mi-ar amenda rationamentul, dar n-am vreme sa m explic.
ce am mai vazut?
l-am vazut pe copilul meu spaland vasele pe care i le-am inmanat si mentionand: mi-ai dat si cutitul asta. il spal cu grija sau ti-l dau?
oo, scuze, il iau sigur ca il iau, multumesc toma!
sigur ca spiritul nu moare, dar daca se transforma in ce nu sunt gata sa joc, imi sintetizez aici trairile, ca intr-o expozitiune a noului sine, ca sa am de unde ma compune, cand sunt bucati.
sigur ca limitez audienta bezmeticizand in esenta, dar ce sa fac daca ma doare la spirit? scriu, nu? ma disec.
am vazut azi un frate mai mare-victima a fratelui mai mic, nestiind sa scape de manipularea mezinului, care nu stie sa traiasca fara sa-si umileasca stalpul de rezistenta. am fost ferma cu micutul, am cerut respect, iar fratele mai mare mi-a multumit ca l-am perceput in fastaceala lui serviabila.
am vazut o femeie de serviciu spaland vase plangand si m-am gandit: ce poate sa doara mai tare? asta e viol in plina zi, la locul de munca, intr-o institutie plina de copii. am pupat-o pe obrazul ud si i-am luat un napolitan cu ciocolata. mi-am luat si mie unul. si l-am mancat acolo in bucatarie, langa plansul ei.
stiu de ce plange. stiu si a cui e vina. si mai stiu si ca vinovata nu stie ca gresit, desi se stie pe sine.
dar cati reusim sa stim ca gresim, fix in bucata de timp in care am gresit?
cati gasim intelegere sa iertam acuzantul si sa ne dezvelim de acuze?
nu cred ca merge fara detasare. sau fara un suflet tampon, gata sa absoarba din energia conflictului, sa medieze, sa panseze, sa discearna adevarul clipei.
am mai vazut un copil muscat zile la rand de un coleg care nu comunica altfel. vatamatul saptamanii si-a luat azi revansa, tragandu-l tare de par pe copilul cu dinti de fier.
am lasat lupta sa curga dreapta 3 secunde. apoi am zis: ei vezi cum vine viata cu raspunsuri?
si am stiut ca muscatorului i-a apus era. ca graba cu care el musca, s-a resetat in trasul asta de par.
poate ca toate normele de educatie mi-ar amenda rationamentul, dar n-am vreme sa m explic.
ce am mai vazut?
l-am vazut pe copilul meu spaland vasele pe care i le-am inmanat si mentionand: mi-ai dat si cutitul asta. il spal cu grija sau ti-l dau?
oo, scuze, il iau sigur ca il iau, multumesc toma!
Comentarii
Trimiteți un comentariu