mestecam de dimineata in fasolea cu pasta de susan, lamaie si chimen si ascultam radio guerilla. tao era pe punctul de a se plictisi in carucior dar mai aveau sa treaca 10 secunde bune pana sa inceapa sa pufneasca. soarele isi facuse loc prin geamul de la bucatarie inundand cu lumina metrul meu patrat de buna dispozitie. zic uite ma, imi e bine. aseara nu imi era, dar acum imi e. radioul emitea emotii, fasolea sfaraia sub lamaia stoarsa, am incalzit 2 lipii si-am facut cafeaua. am chemat casa la masa, de fapt tao a facut-o cu rabdarea lui expirata, cu trancii din curul cu scutec.
am desenat cu toma niste spirale si am improvizat o lectie de scriere din orarul homeschooling ului nostru amestecat.
apoi am dat o tura cu caruciorul iar toma a fost cel mai precaut frate mai mare, atent la pietre, empatic la ingrijorari, explicativ la confuzii.
copacul meu cu orhidee isi scuturase toate florile. cele 35°C de ieri marcasera trecerea la sezonul de vara. deci apa mea florala de pe 1 martie e ultima improvizatie cu orhidee proaspete.
n-am vrut sa ma intristez. si nici n-aveam cum ca nu m-ar fi lasat o tufa de busuioc crescuta in piatra cu stoicism- unul din atributele mele preferate. am rupt o ramurica de prasila si-am pus-o pe balcon intr-un borcan cu apa.
am cumparat un litru de lapte de la tarani sa fac o crema de branza in masina mea retro de facut iaurt. sa traiasca soacra-mea c-a cumparat-o acum 40 ani si a tinut-o in pod pana alaltaieri.
am mai luat si 2 kg de bicarbonat si 2 de banane, o felie de paine uscata cu turmeric si-am venit acasa. binili invinsese.
am desenat cu toma niste spirale si am improvizat o lectie de scriere din orarul homeschooling ului nostru amestecat.
apoi am dat o tura cu caruciorul iar toma a fost cel mai precaut frate mai mare, atent la pietre, empatic la ingrijorari, explicativ la confuzii.
copacul meu cu orhidee isi scuturase toate florile. cele 35°C de ieri marcasera trecerea la sezonul de vara. deci apa mea florala de pe 1 martie e ultima improvizatie cu orhidee proaspete.
n-am vrut sa ma intristez. si nici n-aveam cum ca nu m-ar fi lasat o tufa de busuioc crescuta in piatra cu stoicism- unul din atributele mele preferate. am rupt o ramurica de prasila si-am pus-o pe balcon intr-un borcan cu apa.
am cumparat un litru de lapte de la tarani sa fac o crema de branza in masina mea retro de facut iaurt. sa traiasca soacra-mea c-a cumparat-o acum 40 ani si a tinut-o in pod pana alaltaieri.
am mai luat si 2 kg de bicarbonat si 2 de banane, o felie de paine uscata cu turmeric si-am venit acasa. binili invinsese.
„Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens...” — Constantin Noica
RăspundețiȘtergere