Treceți la conținutul principal

desire mapping

e 8. ma voi fi trezit la 5:20 cu tao gangurind a lapte si a viata, a nedinti si negriji.
am incercat sa-l repun la somn iar el s-a vaitat.
l-am intrebat: ce mai vrei ma, sugarule? cartofi prajiti? lapte ti-am dat, scutecul l-am schimbat, la plimbare prin casa nu te duc la 6 dimineata. si el a zambit ca si cand stia ca intinsese coarda.
l-a plimbat tacso pe coridor cat am facut eu o fasole egipteana cu ceapa verde.
pe toma l-am lasat sa-si mai doarma copilaria ca acuma creste si il repede viata.
sunt in a doua zi de gluten free si sunt mandra de narile mele care incep sa respire curat.
am facut niste briosele cu cartof, dovlecel, faina de orez si porumb, usturoi si patrunjel.
am pus o masina de rufe la spalat.
am meditat 1 minut. Bun si ala.
am reusit sa urmaresc 2 filmulete din summitul meu on line de plant medicine shift si m-am simtit puternica. am si plans la unul dintre ele semn ca sunt facuta din emotii sub glutenul de care incerc sa ma eliberez. si m-a lovit o fraza despre cum se moare in diverse colturi ale lumii mai eroic sau mai umil, of white bread consumption and loneliness.
am deschis agenda si-am notat cateva idei. am un workshop de pregatit, legume de cumparat, 10 borcane de muraturi, un orez. a, si vreau niste papuci de casa. niste slapi dichisiti din piata mea cu chinezarii. vreau asa cand merg de la baie la bucatarie sa ma simt bine in slapii mei. sa-mi bag picioarele.. in ei de drag.
se cheama desire mapping conceptul. te pui asa la inceput de zi in fata sufletului tau, iti manifesti dorintele si mergi spre ele cum poti.
e liniste in casa. miracolul a 2 copii dormind in acelasi timp. in balcon pasarelele isi discuta canicula. azi sunt anuntate 38°C.
intr-o zi o sa ma mut la mare.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...