Treceți la conținutul principal

strenght comes from within

poveste citita, negresa fara gluten facuta, capacele la muraturi puse, pozele editate, marketingu asumat.
cine m-o mai lua pe mine de la muraturi sa ma puna coordonator de scoala, in egiptul tocmelii a ceea ce crezi ca poti sa fii, mare salt va sa faca.
ma uit in cv-ul mintii si zambesc. am trecut aici prin toate indeletnicirile. am semnat diplome, am format profesoare, am pupat maturatoare, am spus povesti, am plans inainte de serbari si-am ajuns la boabe de mustar, ceapa verde si ardei iute cu lamaie multa desigur.
tao rupe hohote mici de ras. nu e inca acolo, dar se straduieste.
fortez glumele in anticipo fiindca vreau sa mor auzindu-l. ca ce e viata daca nu motiv de ras?
ma uit la banii putini, la greul zilei si-mi zic: uite ma sanatatea cum rade la mine. uite legumele astea cinstite pe care le pun in borcan. uite degetele mele care ard de la iuteala ardeilor, uite mararul ce verde, crud vorb-aia. uite lamaitele astea necontaminate, uite la tatalutoma cu pielea lui inca de gaina cand il ating, uie la tao cum se relaxeaza mai mult cu fiecare baie, uite la mamaia care zice ca si-a facut un spanac buuun cu putin usturoi. asta e viata scrisa pe caietul de curat.
musca toma din negresa fara gluten si-mi zice:
so if a child hits me, you want me to hit back or to tell you?
do as you feel. but are you ready to hit back?
I could.
Am incredere in tine, desi nu sunt pentru lovit.
Da ma, stiu, asa zici tu, dar copiii lovesc, iar unele mame chiar zic: sa-l lovesti si tu daca el te loveste. Deci ele ma invita sa le bat copiii.
Eu zic sa le spui ferm: don't do that again.
Uite daca unu mai mare da in mine, o sa-i zic: ba daca mai dai, I will box you and you will run.
Si daca nu fuge?
Aa, ii zic: I was joking.
Bai Toma, eu zic sa cauti forta dinauntrul tau si sa zici apasat, privindu-l in ochi: don t do that again. De multe ori e suficient sa le arati ca esti puternic.
El loveste salteaua: atat de puternic?
Nu ma, n-are legatura cu pumnul. Are legatura cu nefrica. Trebuie sa respiri incredere. Sa-i intrebi: cand tu plangi e bine? Iar daca ei continua sa te supere, imi spui mie.
Si daca ei sunt mai puternici ca tine?
Si ce daca. Maybe I m not strong, but I look strong, and if I look strong, then I am. You know what i mean? Strenght comes from within.
Ok. O sa le zic: ladies and gentlemen, nice kids and mean kids, introduciiiiiing: the strongest mum of them all!




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...