duminică, 25 mai 2014

alegeri prezidentiale, tancuri si nelapte

gonea azi taxiul cu mine si cu toma in miezul cairoului si dupa multa vreme, vibratia haosului asta prafuit era una buna, imi placea ce simteam. ma gaseam norocoasa ca apartin si desertului si crangurilor romanesti. ca am reusit sa aduc laolalta bucatile astea contrastante de lume in sigma de toma. soarele gras apunea pentru mine. un zmeu flutura deasupra unui cartier sarac. de cand nu mai vazusem un zmeu. n-o sa stiu niciodata ce copil l-a lansat. cum s-a uitat lung la el minute in sir. cum a murit de o ciuda frumoasa ca nu mai coboara din vazduh. apoi am vazut 2 avioane aterizand. oamenii din ele se bucurau sa-si revada asteptanzii. afisele electorale abuzau de ochii mei avizi de adevar. imi zambea din ele presedintele ales maine, omul armatei, eroul poporului, dictatorul democratiei inchipuite. n-am intrat in niciun conflict cu privirea lui. cine sunt eu sa-l descos? o sa-i bata toma obrazu daca nu scoate tara asta din mizerie, cu oastea lui cu tot. 
tancurile plasate la fiecare colt de strada anuntau niste alegeri sigure. am ras curat de paradoxul murdar. 
desi in taxi, percepeam un egipt exuberant, increzator. l-am intrebat pe taximetrist daca asta simte si el. mi-a zis ca da. deci tancurile chiar emanau siguranta. toma adormise.

l-am intarcat acum vreo 3 zile. m-a durut sufletul, apoi m-au tot durut sanii, dar ma incarc cu fericirea lui noua, care nu mai depinde de gurile spontane de lapte. 
e incredibil cat de frumos a abordat toata schimbarea, dupa 20 de luni de alaptat la cerere. a plans un pic si apoi a inteles. nu insista, nu ma cearta, nu ma bate, nu cerseste. tatalutoma castiga teren, partidele de joaca nemaifiind perturbate emotional de nevoia lu toma de mami.
si invat de la toma o lectie noua. aceea a debarasarii cu intelepciune. a zambetului pe buze si a increderii.  

se lasa noaptea si tatalutoma pregateste alegerile de maine. ii ajuta pe oameni sa voteze liber un presedinte in care el nu crede. dar asa isi iubeste oamenii, ca nu condamna toata mascarada. o vede fireasca. si daca nu e cu sange, e inspre mai bine. 
il iubesc pentru visul asta de neam care mi-l tine neacasa asa cum il iubesc pe fiso sforaind moale aici de fata. 
pasamite ca scriu istorie, pe blogul meu presarat cu greseli de punctuatie, ierta-m-ati cu totii pentru cata nu sunt!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu