sâmbătă, 10 mai 2014

eu muta ca o lebada. el darz ca un voievod

infig la capetele unei scobitori 2 bile de plastelina si incropesc o masinuta. o studiaza gura-casca de toma cu incantare pret de 2 secunde, apoi decide sa striveasca rotile intre degete si imi lasa minunea de vehicol in pana, la marginea mesei. gata si cu iluziile astea moi! 
bye-bye ii sugerez, semn ca mai bine iesim prin curte sa mai scuturam plictiseala. bai bai, repeta el, fericit ca il scot din casa. 
ii dau niste izmene de la mama-nuta, ghetele de la cori, hainuta de la delia, caciula de aviator si-l scot in batatura. radiaza. paseste atent prin iarba, cu gura deschisa, halpaind parca 'dedupaploaia'. gaseste un scaun de plastic cu urme de ploaie pe el. amesteca picaturile cu palmele si rade. se duce cu nasul in baltuta pe care si-a incropit-o. 
da ture in jurul unui copac, asuma firele ude de nasturei si untu-babii. nu le striveste, nu le culege. mi le lasa mie sa le presez in gand, pentru cand m-o rapune dorul de proaspat la piramide. il intreb daca vrea sa mergem pana la gaini. imi da de inteles ca am avut o super-idee. se uita prin gardul de plasa la cele 2 gaini si la curca. nu stiu ce crede, dar le ia in serios. de la una din ele a mancat un ou de dimineata. comunicarea asta prin gard trebuie ca tine loc de multumesc.
mergem in gradina de zarzavaturi. calca pe rasadurile de morcovi ale lu tataie nealegandu-se cu nicio injuratura. il culeg de pe brazda. intram in solar. e caldut. dam de pisica alba cu gri pe care toma o mangaie si ofteaza. pisica se lafaie. se scrie niste magie acolo si ma simt norocoasa posesoare a condeiului. analizam rasadurile de rosii, plantate de tatalutoma mai acum o saptamana. au crescut mandre. ia sa rupem noi un fir! nu nu nu ma, ca ne omoara tataie. hai bine, cedeaza toma. pa pisa! la iesirea din solar gaseste o cazma. il las s-o urneasca de langa gard. abia o ridica. e grea agricultura mami, ii spun. pune cazmaua la loc. in drum spre casa gaseste o teava de plastic lunga de vreo 3 metri. se cotopeneste si-o plimba de colo pana colo ca pe o sulita a prieteniei, perfect rotunda la ambele capete. 
cade, se ridica, se propteste intr-un gard, teava se indoaie, sare ca din arc si-l loveste la fund. intelege ca lovitura asta e totusi controlata de el si se simte puternic. ma plimb in urma lui, martora la toata cazna. nu-l ridic cand cade, nu se vaita, nu-l cert, sunt muta ca o lebada, el e darz ca un voievod. documentez mandra toata explorarea lui si sunt fericita ca l-am facut. 
ne picura pe nas. il invit in casa. nici nu mi-as permite sa-l iau pe sus. e stapanul peripetiilor lui prin ograda lu tacso-mare, e cine vrea el sa fie. mai arunca o privire roata prin curtea gata de ploaie si se gandeste un pic. sau poate ca se uita in el prin ochii gradinii acum. ma ia de mana. hai in casa, ca poate gradina vrea sa fie singura sub dus.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu