duminică, 11 mai 2014

cum plange el ca oamenii mari

fauresc o masca de fata cu aloe vera din ghiveciul lu mamaialutoma si miere din stupii lu matusalutoma. o aplic, o astept, o inlatur si ma declar de catifea.

nu va tin mult. doar cat sa scriu despre emotionalul de toma la 1 an si 7 luni, despre cum il strabat sentimente si cum plange el din cand in cand ca oamenii mari.

a vazut el la televizorul de la pucioasa, ca la cairo n-avea la ce sa vada, un drago-monstru pe care il duce tacso la culcare, il inveleste si-i sopteste noapte-buna. si uite izbucneste copilul in lacrimi de ma inmoaie si pe mine, taman cand imi venea sa mut de la drago-tampeniile alea neaducatoare de bun.

apoi peste zi il apuca o tristete scurta si intensa, pe care eu o asociez cu doru de tati. il iau in brate, iar el da drumu la lacrimi. ii zic: stiu. il pup pe cap. ii pup manutele, in locu lu tati si-i promit ca nu mai e mult.

eram la o prietena cu un baietel de varsta lu toma, care a cazut si s-a lovit la cap. s-a dus si toma la locul cazaturii, s-a asezat precum vatamatul si a plans si el cu lacrimi. crocodilu lu mami empatic.

imi place cum ii straluceste fata cand vede copii. triumful asta al dragostei pentru oameni imi aduce o liniste pe termen lung, vecina cu tuica pe care tataialutoma deja a pus-o in damigene pentru cand o fi sa faca turturel nunta cu lautari. asa cum bauram si noi la nunta noastra, rachiu pus deoparte acu 18 ani de stratataia neapucat al lu toma. 

si mai e o emotie pe care n-o egaleaza nimic. e rasul lu tomica la baita, atunci cand da mamaie bobarnace broastelor, delfinilor si ratelor de cauciuc, aruncandu-le in aer, lovindu-le de faianta ca sa plonjeze in cada, sa-l stropeasca pe toma pe nas si sa-i fure chiote.

acestea fiind asumate, va imbratisez si ma lungesc langa vinovatul cu dragostea, sa meditez un minut macar. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu