luni, 5 mai 2014

va rugam sa va legitimati. opa! ce-i cu inima asta rupta?

credeam ca pregatisem inima pentru despartirea de ai mei si pentru zborul greu catre cairo.
viata ne pregatea pentru altfel de lacrimi. a strecurat neprevazutul niste nereguli in pasaportul lu tomica si uite ca poza lui de golan istet n-a fost de-ajuns sa prindem aripi.
am trait sa-l vad pe tatalutoma rapus de lacrimi, ingenunchind in fata caruciorului si sarutand manuta de catifea. si poate mai bine ca toma dormea, iar ultima amintire cu tati in romania ramne un zambet sigur. 
in sentimentosfera asta aeroportuara, unde se vine si se pleaca, in care se trag linii si se scriu promisiuni, in care oamenii se dichisesc sperand sa-i prinda cerul pregatiti, am plans cele mai neasteptate lacrimi. m-a strans la piept si m-a rugat sa ma bucur de urmatoarele zile. lu toma nu stiu ce i-a zis, dar nu cred ca se gasesc undeva cuvinte pentru o astfel de despartire. vine cineva cu zambetul pe buze si necontestand ca-ti iubesti familia, ca nu vezi zbor fara ea, te insingureaza pentru o vreme, din motive de politici corecte de zbor. esti invitat politicos pe un culoar catre care talpile tale n-au nicio chemare. te pregatesti pentru un zbor despre care aripile tale nu vor sa auda. te identifici cu inima rupta, iar echipajul iti ureaza un zbor placut, copilului tau somn mintit, iar femeii tale neputinte amestecate si drum bun inapoi acasa.
te aduni, ca poti! si zambesti iar.
nimic nu mai e la fel, dar suntem in viata si sanatosi. el la 39 de grade, in cairo. noi sub perdeaua de ploaie de la pucioasa. de fiecare parte a baricadei, tuica si muraturi, zacusca si dor.
iau copilul trezit, care nu intreaba inca de tati si-l duc la pomana mironositelor, la mama-nuta. e un praznic vesel, la care se mananca bine, se da chiar si noroc in cinstea viilor si se spun povesti.
[ia uite ce bine v-ati nimerit! hai ma cori, ca era pacat de loboda asta cu lapte. turturel? tu te omori cu piftia? manca-l-ar mama pe el ce bine mananca! fir-ar ai boalii cu legilii lor. acu alti bani, alte hartii, ce nu stiu io? pai cori can nu vroia sa ma treaca in germania ca cica nu semanam cu aia din buletin.
zic: aveai dintii? 
aveam ma cori si colo si colo! aouleeu, am simtit ca mi se face rau. noroc ca a venit alisor si ce-a zis ce n-a zis pa engleza lor acolo ca m-a lasat parlitii sa trec!]

cafeaua o beau rece si fara zahar. ca atunci cand nu-ti dai voie sa te bucuri.
tati ne suna ca a ajuns. vocea asta nu i-am auzit-o niciodata. il intreb daca a patit ceva. imi raspunde ca a zburat trist.
ne regasim pe skype. e aproape ireal. toma rupe gatuirile noastre cu un cantecel. l-a invatat tataie de la pucioasa sa cante la muzicuta si n-o mai lasa din mana. tatalutoma aplauda magulit. uau, bravo kido, you're doin great!


Un comentariu:

  1. Cori bucura-te de timpul acasa la Pucioasa si sigur se rezolva toate si vei reusi sa ajungi alaturi de jumatatea inimii tale intr-o clipita! Sunteti minunati voi trei! Va imbratisez.

    RăspundețiȘtergere